Nu există două cazuri de ADHD identice, fiecare copil sau adolescent având un set propriu de trăsături, nevoi și provocări.
Ionică Nicoleta – psiholog clinician
Psiholog clinician cu formare în psihoterapie integrativă și master în psihologie clinică și psihodiagnoză.
ADHD (Tulburarea de Deficit de Atenție și Hiperactivitate) este o condiție neurologică care se manifestă diferit de la un individ la altul. Nu există două cazuri de ADHD identice, fiecare copil sau adolescent având un set propriu de trăsături, nevoi și provocări. Dincolo de simptomele bine cunoscute, precum dificultatea de concentrare, hiperactivitatea și impulsivitatea, acești tineri au nevoie de înțelegere, empatie și un sprijin emoțional adecvat pentru a-și atinge potențialul.
Nevoia de înțelegere și acceptare este crucială pentru copiii și adolescenții cu ADHD, care se confruntă adesea cu sentimente de frustrare și inadecvare. Ei depun eforturi considerabile pentru a respecta regulile impuse de școală sau de societate, dar aceste eforturi sunt adesea invizibile celor din jur. În spatele comportamentelor aparent dificile se află o nevoie profundă de acceptare și de a se simți validați. În loc să ne concentrăm doar pe corectarea comportamentului, este esențial să abordăm aceste manifestări prin empatie. Copiii cu ADHD nu aleg să fie distrași sau hiperactivi – ei au o nevoie autentică de a fi înțeleși, mai ales în momentele în care par să se lupte cu nevoile lor interne.
Dificultățile de concentrare și control al impulsurilor constituie o altă caracteristică principală a ADHD-ului.
Aceasta nu înseamnă că acești copii nu pot fi atenți deloc, ci că atenția lor fluctuează rapid, în funcție de stimulii din jur. Pentru ei, poate fi extrem de greu să ignore ceea ce alții consideră distrageri minore. Dificultățile de autocontrol și impulsivitatea sunt alte trăsături des întâlnite. Copiii și adolescenții cu ADHD reacționează rapid la ceea ce se întâmplă în jurul lor, uneori fără să aibă timpul necesar să își proceseze emoțiile. În loc să îi pedepsim pentru aceste reacții, este important să le oferim un mediu structurat, dar flexibil, unde să învețe cum să își regleze emoțiile și comportamentele.
Hiperactivitatea, o formă de eliberare a tensiunii interne, este o manifestare comună în rândul copiilor cu ADHD. Aceasta nu trebuie văzută doar ca o nevoie de a se mișca necontrolat, ci ca o modalitate prin care aceștia eliberează tensiunea emoțională sau stresul acumulat. În loc să li se ceară constant să stea liniștiți, acești copii beneficiază de activități care le permit să se miște liber, fără să fie criticați. Oferirea de pauze regulate pentru mișcare sau crearea unui spațiu de învățare care permite un grad de libertate fizică pot avea un impact pozitiv asupra comportamentului și concentrării lor.
Nevoia de conectare emoțională este un alt aspect important în viața copiilor și adolescenților cu ADHD.
Aceștia sunt adesea foarte sensibili din punct de vedere emoțional, iar relațiile cu cei din jurul lor joacă un rol crucial în modul în care percep lumea și se raportează la ea. Acești copii au o nevoie puternică de validare și acceptare, iar respingerea frecventă din partea colegilor sau a adulților poate duce la scăderea stimei de sine. Un mediu emoțional sigur și relațiile bazate pe încredere sunt esențiale pentru a-i ajuta să își gestioneze anxietatea și nesiguranța. Atunci când se simt acceptați și susținuți, ei vor avea mai multe șanse de a-și dezvolta o imagine de sine sănătoasă și de a depăși provocările asociate ADHD-ului.
Impulsivitatea și dificultatea de reglare emoțională sunt trăsături frecvente la copiii și adolescenții cu ADHD, care pot conduce la reacții rapide și uneori inadecvate în diverse situații. Cu toate acestea, aceste reacții nu sunt o formă de rebeliune sau lipsă de disciplină, ci un semn că acești copii au dificultăți în gestionarea emoțiilor intense pe care le simt. Sprijinirea lor implică nu doar învățarea unor tehnici de auto-reglare, ci și oferirea unui mediu în care să se simtă în siguranță pentru a exprima ceea ce simt. Activitățile care promovează relaxarea și liniștirea, cum ar fi respirația profundă sau momentele de pauză, pot fi foarte utile în gestionarea impulsivității.
Importanța rutinelor și structurii nu poate fi subestimată în viața copiilor și adolescenților cu ADHD.
Rutinele clare și structurate le oferă o senzație de stabilitate și predictibilitate, reducând nivelul de anxietate și sprijinindu-i în gestionarea mai eficientă a activităților zilnice. Cu toate acestea, rutinele nu ar trebui să fie rigide; flexibilitatea este la fel de importantă, pentru a le permite să aibă un echilibru între reguli și nevoia lor de a se exprima liber. Părinții, profesorii și îngrijitorii pot contribui la succesul unui copil cu ADHD prin stabilirea unor rutine care să includă pauze regulate, timp pentru mișcare și activități care să le capteze atenția.
În concluzie, fiecare copil și adolescent cu ADHD este unic, iar nevoile lor variază în funcție de trăsăturile individuale. În loc să îi etichetăm doar prin prisma dificultăților lor, este important să le oferim un mediu empatic, în care să se simtă acceptați și înțeleși. Cu sprijinul și structura adecvată, acești tineri pot dezvolta abilitățile necesare pentru a-și gestiona provocările și a-și valorifica potențialul. Empatia, răbdarea și înțelegerea sunt cheile pentru a-i ajuta să își construiască o imagine pozitivă despre sine și să devină adulți echilibrați.
