O abordare integrată, în care psihiatrii colaborează îndeaproape cu psihologi, logopezi, cadre didactice, pediatri și asistenți sociali, poate aduce rezultate mai bune în diagnosticare și tratament.
Gheorghica Luminita – Medic specialist psihiatru
Psiholog clinician cu formare în psihoterapie integrativă și master în psihologie clinică și psihodiagnoză.
Psihiatria pediatrică este o ramură medicală esențială care abordează sănătatea mintală și comportamentală a copiilor și adolescenților. Cu toate acestea, multe familii întâmpină cu reticență recomandarea de a se prezenta la un consult psihiatric pentru copilul lor. Această ezitare provine adesea din stigmatul social asociat cu psihiatria sau din lipsa de informare cu privire la ce presupune, de fapt, acest tip de consult.
Când ar trebui să ne adresăm unui medic psihiatru pediatru?
Un medic psihiatru pediatru poate fi consultat atunci când există îngrijorări legate de dezvoltarea sau comportamentul copilului și adolescentului. Acestea pot include:
- tulburări de limbaj
- tulburări de neurodezvoltare
- tulburări de spectru autist (TSA)
- ADHD (tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate)
- tulburări de conduită sau opoziționism
- ticuri, balbism
- tulburări de anxietate
- depresie
- tulburări alimentare
- tulburări de somn
- tulburări de somatizare
- consum de alcool sau substanțe interzise, etc.
Aceste probleme pot varia în severitate și impact, dar intervenția precoce poate ajuta la îmbunătățirea semnificativă a calității vieții copilului și a familiei.
Ce presupune un consult de psihiatrie pediatrică?
Consultul psihiatric pediatric începe, de obicei, cu o etapă de acomodare. Într-un cabinet medical destinat copiilor, este esențial ca micii pacienți să se simtă confortabil. Medicul și personalul cabinetului trebuie să creeze un mediu primitor, care să permită copilului să se familiarizeze cu spațiul și cu persoanele implicate. Copiii mici sunt lăsați să exploreze mediul, în timp ce părinții sau tutorii sunt întrebați despre motivele prezentării la consultație.
Pe parcursul anamnezei, medicul psihiatru urmărește comportamentul copilului, evaluând contactul psiho-vizual, capacitatea de cooperare și interacțiunea acestuia cu cei din jur. Copilul este invitat să răspundă la întrebări simple care ajută la evaluarea nivelului de dezvoltare în diferite arii: a limbajului, cognitiv, social, etc. În cazul adolescenților, consultul se poate structura într-un interviu cu părinții și o discuție cu adolescentul. În funcție de observațiile făcute și de informațiile oferite de părinți, medicul poate recomanda teste psihologice suplimentare pentru a susține un eventual diagnostic.
În urma testelor psihologice, psihiatrul poate stabili o formă de terapie adecvată. În unele cazuri, medicul va recomanda terapie psihologică individuală sau de grup, iar în altele, dacă este necesar, se poate apela la medicație psihiatrică pentru ameliorarea simptomelor. Monitorizarea constantă este, de asemenea, crucială, iar pacientul trebuie să revină periodic la control, conform recomandărilor specialistului, pentru a urmări evoluția și a ajusta eventualele tratamente.
Pentru a îmbunătăți experiența pacienților și a familiilor lor, se pot lua în considerare următoarele măsuri:
1. Educația și informarea părinților: Multe dintre temerile părinților provin din necunoaștere. O mai bună informare cu privire la ce implică un consult psihiatric pediatric, precum și despre beneficiile intervenției precoce, ar putea reduce reticența. Campaniile de conștientizare și informare, organizate de școli, pediatri sau instituții de sănătate, ar putea ajuta părinții să înțeleagă că sănătatea mintală este la fel de importantă ca cea fizică.
2. Reducerea stigmatului social: Stigmatul legat de vizita la psihiatrie poate fi o barieră importantă pentru multe familii. Promovarea sănătății mintale ca parte integrantă a sănătății generale și normalizarea consultațiilor psihiatrice prin educație publică ar putea contribui la diminuarea acestui stigmat.
3. Crearea unui mediu prietenos pentru copii: Atmosfera din cabinetul de psihiatrie pediatrică joacă un rol esențial. Un spațiu colorat, cu jucării și elemente familiare pentru copii, poate facilita procesul de acomodare. De asemenea, este importantă interacțiunea empatică cu micii pacienți și familiile acestora.
4. Colaborarea interdisciplinară: O abordare integrată, în care psihiatrii colaborează îndeaproape cu psihologi, logopezi, cadre didactice, pediatri și asistenți sociali, poate aduce rezultate mai bune în diagnosticare și tratament. Astfel, cazurile mai complexe pot fi abordate din multiple perspective, asigurându-se un plan de intervenție cuprinzător și personalizat.
5. Utilizarea tehnologiei: Telemedicina și platformele online de evaluare pot facilita accesul la consultații psihiatrice, mai ales pentru familiile care locuiesc în zone izolate. De asemenea, aplicațiile și programele de monitorizare a simptomatologiei între consultații pot ajuta medicul să urmărească progresul pacientului mai eficient.
Concluzie
Consultul în cabinetul de psihiatrie pediatrică este un pas important în asigurarea sănătății mintale a copiilor. Prin informarea corectă a părinților, reducerea stigmatului și îmbunătățirea interacțiunii dintre medic și pacient, acest proces poate deveni mai eficient și mai puțin intimidant. Cu o abordare empatică și multidisciplinară, consultațiile psihiatrice pediatrice pot juca un rol esențial în dezvoltarea armonioasă a copiilor.
