Te-ai surprins vreodată verificând de mai multe ori ușa sau spălându-te obsesiv pe mâini, chiar dacă știai deja că acestea sunt cât se poate de curate? În cazul în care aceste comportamente au potențialul de a deveni copleșitoare – sau, deja, chiar le percepi ca fiind astfel – și îți afectează viața de zi cu zi, este foarte probabil săt e confrunți cu tulburare obsesiv-compulsivă (TOC).
Dacă vrei să afli mai mult despre acest diagnostic, citește în continuare. Vom aborda totul într-o manieră cât mai accesibilă și ușor de înțeles – de la ce reprezintă, de fapt, până ce simptome are, cele mai frecvente tipuri de TOC, opțiuni de tratament și multe alte informații importante!
Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă?
Prin TOC înțelegem un diagnostic psihiatric care are un tablou clinic caracteristic – gânduri nedorite (obsesii) și/sau comportamente repetitive (compulsii). În esență, persoanele afectate simt o nevoie puternică, deseori copleșitoare, de a efectuate anumite „ritualuri”.
Scopul, în esență, este de a reduce anxietatea generată de aceste gânduri. TOC afectează milioane de oameni din întreaga lume și se întâlnește atât la populația adultă, cât și la copii și adolescenți. TOC netratată poate deveni debilitantă, iar din acest motiv se recomandă tratament cât mai rapid – cu cât se intervine mai repede, cu atât rezultatele sunt mai eficiente și sustenabile pe termen lung.
Ce sunt obsesiile?
Obsesiile sunt gânduri, imagini sau impulsuri recurente și nedorite care apar în mod intruziv. Acestea provoacă anxietate intensă și nu pot fi controlate cu ușurință, oricât de iraționale ar părea.
Exemple de obsesii sunt următoarele:
- teama că ai uitat să încui ușa;
- gânduri legate de contaminare sau contactul cu microbii;
- gânduri agresive sau inacceptabile din punct de vedere moral.
Conform studiilor, persoanele care suferă de tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă au o tendință evidentă de „a supraestima” pericolul din jurul lor, un simptom tipic anxietății, și în același timp caută să găsească o rezolvare imediată a obsesiei respective (spălarea exagerată pe mâini, de exemplu).
Ce sunt compulsiile?
Compulsiile sunt comportamente repetitive sau acte mentale pe care o persoană le simte obligată să le facă pentru a reduce anxietatea cauzată de obsesii, după cum s-a menționat și mai sus. Ele pot părea „logice” pe moment, dar, în realitate, sunt exagerate în contextul specific dat.
Exemple de compulsii pot fi următoarele:
- spălatul excesiv al mâinilor;
- verificarea repetată a întrerupătoarelor sau aparatelor înainte de a ieși din casă;
- numărarea sau repetarea anumitor cuvinte.
Potrivit studiilor, persoanele cu sindrom obsesiv-compulsiv internalizează astfel de comportamente repetitive din necesitatea de a ameliora anxietatea cu care se confruntă.
Factorii care favorizează apariția TOC (tulburare obsesiv-compulsivă)
Cauzele care duc la tulburare obsesiv-compulsivă nu sunt pe deplin cunoscute, iar factorii de risc sunt, de asemenea, incerți. Se crede, însă, că afecțiunea este rezultatul unei combinații între factori biologici, psihologici și de mediu.
Presupuși factori de risc pentru sindromul obsesiv-compulsiv sunt următorii:
- istoricul familial de toc sau alte tulburări de anxietate;
- dezechilibrele chimice în creier (dopamină, serotonină);
- traumele din copilărie sau evenimentele foarte stresante;
- personalitatea perfecționistă sau rigidă.
În rândul copiilor cu sindrom obsesiv-compulsiv, o cauză aparte o reprezintă infecțiile streptococice, care pot cauza așa-zisele tulburări neuropsihiatrice autoimune pediatrice asociate infecțiilor streptococice (PANDAS).
Simptomele tulburării obsesiv-compulsive
Simptomele TOC pot varia semnificativ de la o persoană la alta, dar implică întotdeauna obsesii, compulsii sau ambele.
Obsesii
Potrivit cercetărilor, cele mai comune obsesii pe care pacienții cu tulburare obsesiv-compulsivă le prezintă sunt:
- frica de murdărie sau contaminare;
- gânduri despre a face rău altora;
- nevoia de ordine și simetrie perfectă;
- gânduri blasfemice sau sexuale intruzive.
Există o tendință actuală nefavorabilă ca o persoană să susțină faptul că „sufăr de tulburare obsesiv-compulsivă” dacă are tendințe exagerate și perfecționiste de a face curat, spre exemplu. Cu toate acestea, nu trebuie subestimat impactul negativ al acestei afecțiuni și faptul că, în sine, vorbim despre un diagnostic clinic, nu despre un comportament normativ, justificat.
Compulsii
Compulsiile cu care se confruntă frecvent pacienții cu acest diagnostic psihiatric sunt:
- curățarea excesivă;
- verificarea constantă a lucrurilor;
- aranjarea obiectelor într-un anumit mod;
- numărarea lucrurilor sau repetarea cuvintelor.
Aceste simptome de tulburare obsesiv-compulsivă, pe de altă parte, tind să devină mai puternice pe măsură ce pacientul își întreține tabieturile anormale. Compulsiile pot lua diferite forme, iar pacientul are tendința de a le respecta cu sfințenie.
Cele mai frecvente tipuri de TOC
Deși pacienții cu tulburare obsesiv-compulsivă pot prezenta manifestări foarte diferite, există câteva forme mult mai des întâlnite ale acestei tulburări. Conform studiilor, acestea sunt următoarele:
Obsesia controlului
Persoana simte nevoia să verifice de mai multe ori dacă a închis gazul, ușa sau dacă a stins lumina. Dacă nu verifică, apare o teamă intensă că ceva rău se va întâmpla.
Obsesia cu privire la igienă și curățenie
Acest tip implică frica exagerată de microbi sau murdărie, însoțită de ritualuri precum spălatul excesiv pe mâini sau curățenia obsesivă.
Obsesia cu privire la ordine și simetrie
Persoana are nevoia ca totul să fie perfect aranjat sau simetric. Orice mică abatere îi provoacă disconfort intens.
Teama de a fi rănit sau de a provoca rău
Această obsesie implică frica de a răni accidental sau intenționat o persoană dragă (sau chiar un străin), chiar dacă persoana afectată nu dorește acest lucru.
Numărarea și repetarea
Impulsul de a repeta anumite acțiuni (urcatul scărilor de un număr fix de ori, urcarea a câte două trepte deodată) sau de a număra obiecte pentru a evita un dezastru imaginar.
Complicațiile în cazul unui sindrom obsesiv-compulsiv
TOC netratată poate evolua spre complicații care scad calitatea vieții pacientului. În acest sens, putem reaminti:
- izolarea socială, pacientul limitându-și contactul social din diferite considerente (teama de a nu face rău, teama de microbi);
- performanță scăzută la muncă sau în mediul academic, deoarece „ritualurile” asociate unui astfel de diagnostic pot consuma ore întregi zilnic;
- depresie și anxietate, frecvent asociate diagnosticului de tulburare obsesiv-compulsivă;
- probleme în familie și în menținerea relațiilor (intime, de prietenie), din cauza comportamentelor obsesive care pot deveni iritante, dificil de gestionat sau de acceptat de către ceilalți.
Totuși, tulburarea obsesiv-compulsivă se vindecă – cu cât se intervine mai rapid, cu atât răspunsul la tratament este unul mai eficient și, de asemenea, mai rapid.
Testare și diagnosticare
Pentru a confirma diagnosticul de TOC, este recomandată evaluarea de către un medic psihiatru sau chiar de către un psiholog. Diagnosticul este înscris în Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mentale (ediția a V-a), iar specialistul este necesar să se ghideze după instrucțiunile date. În general, testul pentru tulburare obsesiv-compulsivă constă în:
- interviuri clinice specifice, de specialitate;
- chestionare standardizate (spre exemplu, scala Yale-Brown);
- evaluarea simptomelor pacientului suspect de TOC și impactul lor asupra calității vieții.
Este foarte important ca diagnosticul să fie pus corect, mai ales pentru a diferenția TOC de alte posibile afecțiuni. În esență, nu putem pune egal între tulburare obsesiv-compulsivă și schizofrenie, dar există cazuri foarte rare în care TOC coexistă cu simptome psihotice specifice schizofreniei.
Metode de tratament pentru tulburarea obsesiv-compulsivă
Veștile bune? Există mai multe alternative de tratament pentru tulburarea obsesiv-compulsivă. În răspunsul la tratament cântărește foarte mult momentul în care se intervine terapeutic, așadar momentul în care se stabilește diagnosticul.
Tratament medicamentos
Medicamentele antidepresive, în special cele din clasa ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), sunt frecvent recomandate pacientului cu TOC. Exemplele tipice includ:
- fluoxetină;
- sertralină;
- fluvoxamină.
Acestea ajută la reglarea neurotransmițătorilor din creier și reduc intensitatea simptomelor. De asemenea, ISRS sunt folosiți și pentru alte tipuri de tulburări, cum ar fi ADHD-ul – multe persoane cunosc probabil ce este ADHD, dată fiind diagnosticarea tot mai frecventă a copiilor, dar nu numai, cu această afecțiune.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală
Intervențiile de psihoterapie cognitiv-comportamentală sunt printre cele mai eficiente când vine vorba de gestionarea sustenabilă și pe termen lung a diagnosticului de TOC. Abordările includ:
- expunere și prevenirea răspunsului (ERP): pacientul se confruntă treptat cu fricile sale, fără să recurgă la compulsii;
- restructurare cognitivă: identificarea și schimbarea gândurilor iraționale.
Conform cercetărilor, intervențiile de psihoterapie au o rată de succes superioară medicației, dar rezultatele cele mai bune se obțin atunci când acestea sunt combinate cu tratamentul farmaceutic.
Tulburarea obsesiv-compulsivă se vindecă?
Mulți se întreabă dacă tulburarea obsesiv-compulsivă se vindecă complet. Răspunsul este: în cele mai multe cazuri, da, dar, de asemenea, se poate croniciza. În cazul cronicizării, însă, este posibilă gestionarea eficientă pe termen lung, cu tratament adecvat.
Cu sprijin psihologic și cu tratament constant – dar minim –, majoritatea persoanelor cu TOC vor trăi o viață normală, cu simptome foarte reduse sau chiar absente pentru perioade lungi de timp.
Prevenție
Întrucât nu se cunosc în totalitate cauzele care duc la tulburare obsesiv-compulsivă, afecțiunea nu poate fi prevenită în mod specific. Totuși, se recomandă următoarele:
- adoptarea unor măsuri cât mai eficiente de a gestiona stresul;
- adoptarea unui stil de viață cât mai echilibrat (somn adecvat, exerciții fizice, relații sociale și personale sănătoase).
Terapia din timp poate preveni agravarea simptomelor și cronicizarea afecțiunii. Prin urmare, este de dorit ca orice potențial comportament compulsiv-obsesiv să nu fie subestimat în ceea ce privește posibilele implicații negative, fundamentate în timp, asupra vieții zilnice.
TOC nu înseamnă că ai obiceiuri ciudate, pe care le-ai internalizat de-a lungul timpului. Vorbim despre un diagnostic clinic în momentul în care aceste obiceiuri au un impact negativ asupra calității vieții. De asemenea, nu trebuie să uităm că sindromul obsesiv-compulsiv este un diagnostic, nu un mit. O afecțiune reală, care dispune de tratament de specialitate.
Fie că suferi de sindrom obsesiv-compulsiv, fie că bănuiești că cineva apropiat are simptome, este recomandat ajutorul de specialitate. Cu tratament potrivit, viața își revine pe făgașul normal. Dacă ai recunoscut simptomele tulburării obsesiv-compulsive, fă primul pas și solicită o evaluare specializată. Nu ești singur(ă). Ajutorul există și este mai accesibil decât oricând!
Bibliografie:
- Obsessive-Compulsive Disorder. Hannah Brock, Abid Rizvi, Manassa Hany. www.ncbi.nlm.nih.gov
- Singh A, Anjankar VP, Sapkale B. Obsessive-Compulsive Disorder (OCD): A Comprehensive Review of Diagnosis, Comorbidities, and Treatment Approaches. Cureus. 2023 Nov 17;15(11):e48960. doi: 10.7759/cureus.48960. PMID: 38111433; PMCID: PMC10726089.
- Stein DJ, Costa DLC, Lochner C, Miguel EC, Reddy YCJ, Shavitt RG, van den Heuvel OA, Simpson HB. Obsessive-compulsive disorder. Nat Rev Dis Primers. 2019 Aug 1;5(1):52. doi: 10.1038/s41572-019-0102-3. Erratum in: Nat Rev Dis Primers. 2024 Oct 16;10(1):79. doi: 10.1038/s41572-024-00569-z. PMID: 31371720; PMCID: PMC7370844.
- Obsessive-Compulsive Disorder (OCD) – my.clevelandclinic.org
- Obsessive-compulsive disorder (OCD) – mayoclinic.org
