Tulburări de personalitate – tipuri și cum să le gestionezi

Te-ai întrebat vreodată de ce unele persoane reacționează mereu la extreme – fie prin furie intensă, fie prin detașare completă, fie prin nevoie constantă de atenție? Sau poate ai observat chiar la tine sau la cineva apropiat tipare emoționale și comportamentale care se repetă, indiferent de context.

Aceste manifestări pot indica o tulburare de personalitate – o condiție psihologică profundă care influențează modul în care percepem lumea, relațiile și pe noi înșine. În acest articol îți vom prezenta, pas cu pas, cele 10 tulburări, modul în care sunt clasificate, cauzele, simptomele, metodele de tratament și cum putem sprijini persoanele afectate.

Ce înseamnă o tulburare de personalitate?

Aceasta reprezintă un tipar stabil și rigid de gândire, emoționare și comportament, care se abate semnificativ de la normele culturale și provoacă dificultăți în viața de zi cu zi.

Conform manualului de diagnostic DSM-5, aceste tulburări:

• afectează identitatea, imaginea de sine și modul de relaționare;
• persistă de-a lungul vieții adulte, debutând de obicei în adolescență;
• nu pot fi explicate prin alte tulburări psihice, consum de substanțe sau afecțiuni medicale.

Așadar, nu vorbim despre „defecte de caracter”, ci despre modele profunde de funcționare emoțională și cognitivă.

Cum se împart pe tipuri cele 10 tulburări de personalitate?

Tulburările de personalitate sunt grupate în trei categorii principale (clustere), conform DSM-5. Fiecare grup include tipuri de tulburări care împărtășesc trăsături relativ similare de comportament și gândire. Este important de remarcat că DSM-5 reunește cele 10 tulburări de personalitate în trei cluster-uri (A, B și C), în funcție de trăsături comportamentale și stiluri dominante. 

Totuși, în practica contemporană se dezvoltă tot mai mult perspectiva dimensională – adică să vedem tulburarea nu doar ca pe un tip „da/nu”, ci ca pe un continuum al trăsăturilor maladaptative ale unei persoane.

Pe scurt, o tulburare de personalitate nu e un „defect de caracter”, ci un mod profund integrat, persistent, de funcționare care influențează major viața unei persoane și relațiile ei. 

În continuare vom vedea cum se împart aceste forme, pentru a putea să le identificăm și să ne orientăm spre abordarea terapeutică!

Categoria A

Clusterul A include tipul bizar sau excentric, diagnosticat în:

• Tulburare paranoidă de personalitate: se manifestă prin neîncredere profundă și suspiciune față de ceilalți, iar persoana interpretează intențiile altora ca fiind malefice sau manipulative;
• Tulburare schizoidă de personalitate: implică detașare emoțională și socială, individul preferă singurătatea, nu simte nevoia de afecțiune și pare rece emoțional;
• Tulburare schizotipală de personalitate: se remarcă prin comportamente bizare, gânduri neobișnuite și convingeri ciudate, poate include credințe magice, idei paranoide ușoare sau vorbire excentrică (în unele cazuri, poate evolua către schizofrenie).

Categoria B

Include tipurile dramatic, emoțional sau eratic, diagnosticat în:

• Tulburare antisocială de personalitate: persoana încalcă drepturile și normele sociale fără remușcări, se manifestă prin impulsivitate, minciună, manipulare și agresivitate;
• Tulburare borderline de personalitate: se caracterizează prin instabilitate emoțională, teamă de abandon și relații intense, dar conflictuale;
• Tulburare histrionică de personalitate: persoana are o nevoie constantă de atenție și validare, este adesea teatrală, expresivă și caută să fie mereu în centrul atenției.
• Tulburare narcisică de personalitate: se manifestă prin grandiozitate, lipsă de empatie și nevoia de admirație, persoana se simte superioară, dar în spatele imaginii există adesea o vulnerabilitate profundă.

Categoria C

Include tipurile anxios sau fricos, temător, diagnosticat în:

• Tulburare de personalitate evitantă: persoana se teme de respingere și critică, evitând contactele sociale, se simte inferioară și rușinată, dar își dorește, paradoxal, conexiune;
• Tulburare de personalitate dependentă: este marcată de o nevoie excesivă de a fi îngrijit(ă), persoana devine supusă, obedientă evită să ia decizii propriii și se teme de abandon;
• Tulburare obsesiv-compulsivă de personalitate (OCPD): se manifestă prin perfecționism, rigiditate și dorința de control, nu trebuie confundată cu tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD).

Care sunt cauzele?

Cauzele sunt complexe. Nu există o cauză unică, izolată, ci mai degrabă este vorba despre interacțiunea complexă dintre factorii genetici, biologici, psihologici și de mediu. 

• Genetică/ereditate: Studiile pe gemeni și familii sugerează contribuții genetice semnificative în dezvoltarea acestor tulburări, variind în funcție de tip (ex: OCPD are estimări ale eredității între 27% și 78%);

• Funcționare neurobiologică: Dezechilibre ale sistemelor serotoninei, dopaminergice sau ale reglării emoțiilor pot contribui la impulsivitate, dificultăți de reglare afectivă etc.;
• Experiențe timpurii/traume: Abuz verbal, fizic, neglijare, separări precoce, relații disfuncționale cu părinții pot crește riscul. Relatările arată o asociere semnificativă între traumă în copilărie și dezvoltarea unor tipuri precum borderline, narcisic, paranoid etc.;

• Stiluri de atașament anxios, evitant sau dezorganizat pot modela modul cum persoana internalizează relațiile și încrederea;
• Temperament/vulnerabilitate biologică: Copiii mai sensibili, cu reactivitate emoțională accentuată, pot fi predispuși la dezvoltarea de trăsături maladaptive sub stres;
• Factori de mediu/sociali: Relații parentale rigide sau critice, mediu familial cu conflicte, lipsa modelelor de relaționare sănătoase, situații sociale stresante prelungite etc.

Interacțiunea între factorii prezentați mai sus – temperamentul deja vulnerabil, trauma asociată și mediul familial disfuncțional – pot sta la baza apariției și consolidării unei astfel de tulburări.

Ce simptome au persoanele cu tulburări de comportament?

Simptomele pot varia foarte mult în funcție de tip, dar există câteva trăsături comune care apar frecvent:

• instabilitate afectivă – schimbări rapide de dispoziție, intensitate emoțională fluctuantă;
• frica de abandon sau retragere excesivă – fie exces de dependență, fie rupturi bruște de relații;
• impulsivitate – cheltuieli extravagante, consum de substanțe, comportamente sexuale riscante, autovătămare;
• comportamente manipulatoare/controlante – utilizate pentru a restabili sentimentul de siguranță;
• izolare socială sau evitarea relațiilor – pentru a evita rănirea sau respingerea;
• criticism excesiv (de sine sau față de ceilalți), perfecționism extrem, intoleranță la greșeli;
• neglijarea obligațiilor/încălcarea normelor (în cazuri precum tulburarea antisocială);
• gânduri obsesive, rigide, preocupări excesive (în special în tulburarea obsesiv-compulsivă de personalitate);
• dificultăți de empatie, de a înțelege perspectivele altora;
• suspiciuni, idei paranoide ușoare (în clusterul A).

Aceste simptome nu apar întotdeauna într-o formă completă și constantă. De fapt, deseori se manifestă în contexte specifice, cum ar fi cele stresante sau în contextul relațional tensionat.

La cine să apelezi dacă suferi de tulburări de personalitate?

Dacă simți că trăsăturile tale îți provoacă suferință sau afectează viața de zi cu zi, este esențial să ceri ajutor specializat. Specialiștii recomandați includ:

• Medicul psihiatru – este cel care stabilește diagnosticul de certitudine și care este în măsură să ofere un plan de tratament, adaptat și individualizat;
• Psiholog clinician – realizează evaluarea psihologică detaliată;
• Psihoterapeut – oferă suport pe termen lung prin terapie individuală sau de grup.

Pentru cazurile mai complexe, este necesară o echipă multidisciplinară, formată dintr-un psihiatru București, psihologi și psihoterapeuți.

Care sunt metodele de tratament?

Tratamentul tulburărilor de personalitate este provocator, de durată, dar posibil și eficient –  scopul nu este neapărat „vindecarea completă” (ideea de „normalizare absolută” este dificilă), ci reducerea suferinței, creșterea funcționării și a calității vieții. Alternativele sunt:

• Psihoterapie individuală: terapie dialectic-comportamentală (DBT) – foarte utilă în tulburarea borderline, oferă strategii de reglare emoțională, toleranță la disconfort, mindfulness, relaționare interpersonală; terapia schemelor (Schema Therapy) – abordare pe modelele interne profunde, relaționarea cu copilul interior, descoperirea nevoilor fundamentale; terapie de mentalizare (MBT – Mentalization-Based Therapy) – înțelegerea intențiilor, gândurilor și emoțiilor proprii și ale celorlalți; terapie interpersonală și psihodinamică – explorare a conflictelor intrapsihice, a istoriei relaționale și a modului cum acestea modelează prezentul; terapie de grup – aduce beneficiu social, observare în relație, validare și experimentare interpersonală controlată
• Medicație psihotropă (nu este de sine stătătoare, ci complementară): antidepresive (de exemplu, inhibitori ai recaptării serotoninei), stabilizatori de dispoziție, anxiolitice (cu precauție, în funcție de risc), antipsihotice atipice (pentru simptome mai severe, cum ar fi idei paranoide);
• Intervenții complementare: psihoeducație (pentru pacient și familie), managementul crizelor și elaborarea unui de siguranță (pentru impulsivitatea severă, riscul suicidar), tehnici de reglare emoțională (mindfulness, respirație profundă, meditație), intervenții de reabilitare socială (terapie ocupațională, socializare asistată).
• Monitorizare și reevaluare periodică: evaluări regulate ale progresului și, la nevoie, ajustări ale abordării terapeutice, monitorizare pe termen lung (aceste tulburări prezintă riscul de a se consolida profund, avand risc de cronicizare);
• Tratament combinat și integrat: ideal ar fi să existe o colaborare între medicul psihiatru și psihoterapeut, cu rapoarte regulate în ceea ce privește progresia și stadiul tratamentului.

Studiile longitudinale arată că aproximativ 56,7% dintre persoanele diagnosticate cu orice tulburare de personalitate își mențin diagnosticul pe parcursul timpului, iar în cazul tulburării borderline, ~45,2% mențin diagnosticul pe termen lung. Este esențial ca pacientul să aibă răbdare și să înțeleagă că procesul terapeutic nu este liniar – pot exista recidive, regresii și perioade mai dificile!

Cum să ajutăm persoanele care au tulburări?

Este esențial nu doar să te îngrijești pe tine dacă ai astfel de trăsături, ci și să știi cum să susții pe cineva drag. Iată câteva strategii utile:

• ascultare empatică, fără judecată – oferă-le spațiu să se exprime, fără a pune etichete;
• stabilirea limitelor clare și consecvente – protejează-ți propria sănătate mentală și evită să dai curs sau să te implici în dinamici abuzive;
• validarea emoțională – recunoaște că suferința e reală, că emoțiile au sens, fără să tolerezi însă agresivitatea;
• încurajarea implicării în terapie – sprijină-le accesul la specialiști;
• evitarea criticilor constante sau generalizărilor – înlocuiește „tu mereu” sau „tu niciodată” cu exemple concrete și specifice;
• menținerea comunicării deschise – exprimă-ți nevoile calm și clar;
• învățarea și informarea – citește despre tipurile de tulburări, mecanisme, limitele necesare a fi impuse;
• încurajează persoană să participe la grupuri de sprijin, să apeleze la specialiști; de asemenea, pot exista astfel de grupuri și pentru aparținători (schimb de experiențe, strategii, susținere emoțională);
• sprijin în crize (plan de siguranță) – asigură-te că ai mereu la îndemână numere de urgență, specialiști, modalități de intervenție;
• încurajarea activităților sănătoase – hobby-uri, sport, meditație;

Sprijinul nu înseamnă, bineînțeles, să faci totul în locul persoanei respective, ci să îi fii alături cu compasiune, responsabilitate și să cunoști când și unde să pui limite!

Tulburările de personalitate nu definesc întreaga ființă a unei persoane, ci reprezintă doar o parte din complexitatea ei psihologică. Ele pot fi gestionate eficient prin terapie, suport și înțelegere.

Dacă recunoști semnele la tine sau la cineva apropiat, fă primul pas și apelează la un specialist. Intervenția timpurie poate schimba fundamental calitatea vieții.

Bibliografie:

1. Skodol AE, Bender DS, Morey LC, Clark LA, Oldham JM, Alarcon RD, Krueger RF, Verheul R, Bell CC, Siever LJ. Personality disorder types proposed for DSM-5. J Pers Disord. 2011 Apr;25(2):136-69. doi: 10.1521/pedi.2011.25.2.136. PMID: 21466247. Link: ncbi.nlm.nih.gov
2. Fariba KA, Gupta V, Torrico TJ, et al. Personality Disorder. [Updated 2024 Jul 17]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Link: ncbi.nlm.nih.gov 
3. Tesli M, Nesvåg R, Haukvik UK, Gustavson K, Tesli N, Friestad C, Skardhamar T, Naess Ø, Czajkowski N, Kendler KS, Reichborn-Kjennerud T, Ystrom E. Common genetic and environmental risk for personality disorders and psychotic-like experiences in young adult twins. Acta Psychiatr Scand. 2023 Dec;148(6):561-569. doi: 10.1111/acps.13596. Epub 2023 Jul 27. PMID: 37497694. Link: ncbi.nlm.nih.gov 
4. Ekselius L. Personality disorder: a disease in disguise. Ups J Med Sci. 2018 Dec;123(4):194-204. doi: 10.1080/03009734.2018.1526235. Epub 2018 Dec 12. PMID: 30539674; PMCID: PMC6327594. Link: ncbi.nlm.nih.gov 
5. Herpertz SC, Schneider I, Renneberg B, Schneider A. Patients With Personality Disorders in Everyday Clinical Practice–Implications of the ICD-11. Dtsch Arztebl Int. 2022 Jan 10;119(Forthcoming):1–7. doi: 10.3238/arztebl.m2022.0001. Epub ahead of print. PMID: 34809749; PMCID: PMC9002298. Link: ncbi.nlm.nih.gov
6. The 10 Personality Disorders – psychologytoday.com 
7. What are Personality Disorders? – psychiatry.org
8. Personality disorders – mayoclinic.org