Ce este ADHD? Simptome, cauze și opțiuni moderne de tratament pentru copii și adulți

ADHD – semne și simptome. Cum se manifestă tulburarea?

ADHD (Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) este una dintre cele mai frecvente afecțiuni neuropsihice diagnosticate atât la copii, cât și la adulți. Deși este, adesea, asociată cu lipsa de concentrare sau un comportament agitat, această afecțiune este mult mai complexă decât pare la prima vedere.
Recunoscută oficial ca tulburare de neurodezvoltare, această boală influențează modul în care o persoană își gestionează atenția, impulsivitatea și nivelul de activitate. Primele semne apar, de regulă, în copilărie, dar pot persista sau chiar deveni mai greu de identificat la vârsta adultă.

În continuare, îți vom spune ce înseamnă această afecțiune, care sunt simptomele la copii și adulți, cum se stabilește diagnosticul și ce opțiuni de tratament există în prezent, inclusiv abordările care îi pot ajuta pe pacienți în viața de zi cu zi.

Simptome la bebeluși și copii

Simptomele ADHD la copii pot începe să fie observate încă de la vârsta de 2 ani, dar în cele mai multe cazuri devin mai clare între 4 și 6 ani. Nu toți copiii care aleargă mult sau vorbesc încontinuu au sindromul, însă anumite tipare persistente pot ridica semne de întrebare.

Acestea sunt cele mai comune simptome la copii:

• Lipsa de atenție constantă (par neinteresați de ce li se spune);
• Ușor de distras de orice stimul;
• Evitarea activităților care necesită concentrare;
• Uită frecvent lucruri (teme, ghiozdan, haine);
• Nu respectă reguli sau nu finalizează sarcini;
• Hiperactivitate: se agită constant, se ridică de pe scaun în clasă, aleargă sau se cațără în situații nepotrivite;
• Impulsivitate: vorbesc fără să-și aștepte rândul, îi întrerup frecvent pe alții, reacționează brusc.

În jurul vârstei de 5 ani, aceste comportamente încep să devină mai evidente în contextul școlar, când se cere atenție, ascultare și auto-control.

Este important de menționat că semnele ADHD la un copil de 2 ani sunt mai greu de diferențiat față de comportamentul tipic pentru vârstă. Totuși, dacă un copil pare imposibil de calmat, are episoade intense de agitație, nu răspunde la reguli simple și pare „scos din context” față de alți copii, este bine să se consulte un specialist.

Simptome la adulți

Mulți adulți descoperă că au ADHD abia după ce copilul lor este diagnosticat. La adulți, această afecțiune nu înseamnă neapărat hiperactivitate fizică, ci mai degrabă un haos mental care afectează organizarea, concentrarea sau gestionarea emoțiilor.

Simptomele ADHD-ului la adulți:

• Dificultate în gestionarea timpului;
• Uitarea frecventă a programărilor sau a sarcinilor zilnice;
• Dificultăți de concentrare la citit sau în ședințe;
• Impulsivitate verbală sau comportamentală;
• Întârziere cronică;
• Sentimentul de neliniște sau agitație internă;
• Dificultate în a finaliza proiecte;
• Probleme de organizare și prioritizare.

Aceste semne pot fi confundate cu stresul cronic, burnout-ul sau lipsa de motivație, de aceea mulți adulți rămân nediagnosticați mult timp. Când sunt combinate cu tulburări de somn, anxietate sau probleme în relații, suspiciunea referitoare la această afecțiune trebuie luată în serios.

Diferențele între simptomele ADHD la copii vs. adulți

Care sunt cauzele și factorii de risc în ADHD?

Până în prezent, nu există o cauză unică identificată, dar cercetările indică o combinație de factori genetici, neurologici și de mediu. Așadar, dacă te întrebi ce cauzează această afecțiune, răspunsul este complex.

Principalele cauze și factori de risc:

• Ereditatea: este considerată una dintre cele mai ereditare tulburări psihiatrice. Dacă unul dintre părinți are această boală sau simptome asemănătoare, șansele ca un copil să aibă aceeași tulburare cresc semnificativ.
• Diferențe neurologice: scanările cerebrale au arătat că există variații în structura și activitatea unor regiuni ale creierului (cum ar fi cortexul prefrontal).
• Expunerea la substanțe toxice în timpul sarcinii: alcoolul, nicotina sau alte substanțe pot influența dezvoltarea creierului fetal.
• Naștere prematură sau greutate mică la naștere.
• Traume timpurii sau stres excesiv în primii ani de viață.

Deși mulți se întreabă dacă este o boală „dobândită” din cauza tehnologiei sau a stilului modern de viață, studiile nu confirmă această ipoteză. Afecțiunea nu este cauzată de parenting greșit, ecrane sau zahăr în exces, dar acești factori pot influența severitatea simptomelor.

Tipuri de ADHD

Predominant hiperactiv-impulsiv

Acest tip se manifestă prin comportamente vizibil agitate și impulsive, cu un nivel ridicat de energie care nu poate fi ușor controlat. Este cel mai ușor de recunoscut în copilărie.

Simptome tipice:

• Agitație continuă (mișcat în bancă, bătut din picior, plimbări frecvente);
• Vorbit excesiv;
• Dificultate în a sta liniștit chiar și în situații care cer calm (ex: bibliotecă);
• Acționare fără a gândi în prealabil;
• Răspunsuri înainte de finalizarea întrebării.

Acest tip este frecvent diagnosticat la băieți și poate duce la etichetări greșite: „copil obraznic” sau „copil problemă”.

Predominant cu deficit de atenție

Numit uneori „ADD” (fără componenta de hiperactivitate), acest tip este adesea trecut cu vederea, mai ales la fete sau la adulți.

Simptome tipice:

• Ușor de distras, chiar și în sarcini simple;
• Probleme de concentrare îndelungată;
• Neatent la detalii, face greșeli „din neatenție”;
• Pare să nu asculte când i se vorbește;
• Uită frecvent lucruri sau pierde obiecte.

Deoarece nu include hiperactivitate, persoanele cu acest tip de ADHD pot fi văzute ca „leneșe” sau „visătoare”, când, de fapt, se confruntă cu un deficit real de atenție.

Mixt

Cel mai comun tip este cel mixt, care combină simptome din ambele categorii: lipsă de atenție și comportament hiperactiv-impulsiv.

Acest tip include:

• Dificultăți de concentrare;
• Agitație constantă;
• Impulsivitate în vorbire și acțiuni;
• Probleme în organizare și planificare;
• Eșec în respectarea regulilor sau a instrucțiunilor.

Diagnosticul mixt este cel mai complex, deoarece simptomele variază în intensitate și pot evolua odată cu vârsta.

Diagnosticarea ADHD-ului la copii și adulți

Evaluare psihiatrică și psihologică

Diagnosticul nu se pune pe baza unei simple observații sau a unei discuții scurte. Este nevoie de o evaluare complexă, realizată de un specialist cu experiență – de regulă, un psiholog clinician sau un psihiatru.

Procesul de diagnosticare include analiza comportamentului într-un context mai larg – acasă, la școală sau la locul de muncă – și luarea în calcul a istoricului personal și familial.

Se investighează:

• Apariția și durata simptomelor
• Impactul asupra vieții de zi cu zi
• Istoricul familial
• Prezența altor tulburări (anxietate, depresie etc.)

La adulți, diagnosticul poate fi mai greu de pus, deoarece simptomele nu sunt la fel de „vizibile” ca la copii, dar efectele sunt deseori semnificative în viața profesională sau în relații.

Teste standardizate și observații clinice

Pentru a evalua obiectiv prezența tulburării, se folosesc chestionare standardizate, scale de evaluare (precum Conners sau Vanderbilt), dar și observații directe ale comportamentului în diferite situații.

În cazul copiilor, pot fi implicate și cadrele didactice, care completează fișe privind atenția, respectarea regulilor și relaționarea cu ceilalți copii.

În unele cazuri, este recomandată și o evaluare neuropsihologică completă, pentru a diferenția aceste afecțiuni de alte tulburări de învățare sau probleme emoționale.

Se vindecă ADHD-ul? Ce știm până acum

Nu este o boală care se „vindecă” în sensul clasic, dar este o tulburare care se poate gestiona eficient. Cu tratament și suport adecvat, simptomele pot fi ținute sub control, iar calitatea vieții poate crește semnificativ.

Multe persoane învață, odată cu vârsta, să-și creeze propriile strategii de organizare și autoreglare. Totuși, în unele cazuri, afecțiunea rămâne prezentă pe tot parcursul vieții. De aceea, este importantă o abordare pe termen lung, adaptată nevoilor fiecărei etape de viață.

Cum este o zi din viața unui copil cu ADHD?

Imaginează-ți un copil care, de cum se trezește, e bombardat de stimuli: sunetul ceasului, luminile din cameră, părintele care îi spune să se spele pe dinți, ghiozdanul care nu e pregătit, hainele care nu se găsesc.

Un copil cu ADHD nu doar că se mișcă mult – el gândește în salturi, își pierde rapid firul, uită ce făcea și sare la altceva. Pentru el, fiecare dimineață poate fi o luptă.

La școală, îi este greu să stea în bancă, să urmeze instrucțiuni pas cu pas, să ignore zgomotele din jur. Poate părea neatent sau nepoliticos, când de fapt încearcă din greu să facă față.

După școală, temele sunt un coșmar: începe, se oprește, se frustrează, iar părintele obosește după 10 minute. Timpul de joacă este preferatul lui, dar chiar și acolo, poate avea conflicte cu ceilalți din cauza impulsivității.

Seara vine cu alte provocări: rutina de somn este dificil de respectat, iar adormitul poate dura ore întregi.

Pentru acești copii hiperactivi, susținerea părinților, profesorilor și terapeuților este esențială.

Tratamente pentru ADHD – ce recomandă specialiștii?

Tratament medicamentos

Medicamentele sunt, în multe cazuri, un pilon important în tratamentul ADHD. Acestea nu „vindecă” boala, dar ajută la reglarea activității cerebrale, îmbunătățind concentrarea și reducând impulsivitatea și hiperactivitatea.

Cele mai utilizate tipuri de pastile pentru ADHD:

• Stimulante: precum metilfenidatul (ex. Concerta, Ritalin) sau amfetaminele (ex. Adderall) – sunt eficiente în peste 70% din cazuri.
• Non-stimulante: utile în cazurile în care stimulentele nu funcționează sau provoacă efecte adverse (ex. atomoxetina, guanfacina).

La adulți, tratamentul medicamentos rămâne o opțiune importantă, iar medicamentele sunt prescrise în funcție de istoricul simptomelor și de eventualele comorbidități (ex. anxietate, depresie).

Important: medicamentele se administrează doar sub supravegherea unui doctor specializat, în urma unui diagnostic corect.

Psihoterapie

Psihoterapia este esențială, în special în cazul copiilor, dar și al adulților care doresc să-și dezvolte strategii de autoreglare.

Cele mai eficiente forme de terapie:

• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT);
• Terapia comportamentală aplicată (ABA, în cazul copiilor mici);
• Traininguri pentru părinți, care să învețe cum să stabilească limite și rutine eficiente.

Regimul alimentar recomandat

Deși dieta nu poate înlocui tratamentul, un regim alimentar echilibrat poate susține o mai bună funcționare a creierului.

Recomandări frecvente:

• Evitarea zahărului în exces și a aditivilor alimentari (coloranți, conservanți);
• Aport crescut de acizi grași Omega-3, prezenți în pește, semințe și nuci;
• Hidratare constantă;
• Porții regulate, pentru a menține glicemia stabilă.

Studiile arată că, în unele cazuri, intoleranțele alimentare pot agrava simptomele, așa că este bine să fie excluse prin testare medicală.

Reguli și rutine pentru copiii care suferă de tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție

Copiii cu acest diagnostic se dezvoltă mai bine într-un mediu previzibil și structurat. Regulile clare și rutinele zilnice sunt vitale pentru a-i ajuta să se simtă în siguranță și să reducă comportamentele impulsive.

Exemple de reguli eficiente:

• Program fix de trezire, mese și somn;
• Sarcini împărțite în pași mici și clari;
• Recompensarea comportamentului pozitiv (nu doar penalizarea greșelilor);
• Pauze frecvente între activități solicitante;
• Folosirea de alarme sau liste vizuale pentru ghidaj.

Aceste reguli pentru copiii diagnosticați pot reduce stresul atât pentru copil, cât și pentru părinți.

Cum pot adulții cu ADHD să gestioneze provocările zilnice?

ADHD-ul la adulți rămâne, adesea, nediagnosticat, dar are un impact major asupra vieții personale și profesionale. Adesea, aceste persoane se confruntă cu probleme de organizare, amânare cronică, uitare sau dificultăți în menținerea relațiilor.

Strategii utile pentru adulți diagnosticați:

• Folosirea agendelor digitale sau aplicațiilor de task management;
• Tehnici de time management;
• Reducerea multitasking-ului;
• Stabilirea de alarme și memento-uri;
• Grupuri de suport sau terapie individuală.

Mulți adulți beneficiază și de tratamentul medicamentos, dar și de psihoterapie care ajută la schimbarea obiceiurilor și reglarea emoțională.

Important este ca boala să fie luată în serios și abordată cu compasiune și perseverență – schimbările apar treptat, dar pot fi semnificative.

ADHD-ul este o afecțiune complexă, cu manifestări variate de la copil la adult. Nu este o simplă „etapă” sau o „problemă de educație”, ci o tulburare neurodezvoltativă reală, care are nevoie de înțelegere și tratament personalizat.

Fie că vorbim de semne ale afecțiunii la copilul de 2 ani sau de provocările unui adult cu deficit de atenție, soluțiile există, dar încep cu un diagnostic corect și un plan bine pus la punct.

Dacă ai recunoscut semnele acestei tulburări la tine sau la cineva drag, nu amâna. Cere ajutorul unui specialist – primul pas poate fi chiar o simplă discuție de evaluare.

Contactează echipa noastră pentru mai multe informații despre testare și ședințele de consiliere personalizate. ADHD-ul nu trebuie să te oprească din a avea o viață echilibrată și împlinită.

Bibliografie

• American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5)
• National Institute of Mental Health. Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder
• Faraone, S. V. et al. (2015). Attention-deficit/hyperactivity disorder. Nature Reviews Disease Primers
• NHS UK. ADHD in Children and Adults
• Barkley, R. A. (2014). Taking Charge of ADHD
• World Health Organization (WHO). International Classification of Diseases (ICD-11)