Autismul este o tulburare de neurodezvoltare care afectează comunicarea, comportamentul și interacțiunea socială. Află tot ce trebuie să știi despre simptome, cauze, diagnostic și terapii moderne.
Ce înseamnă autism (tulburarea de spectru autist)?
Tulburarea de spectru autist (TSA) este o afecțiune neurodezvoltativă care afectează modul în care o persoană comunică, interacționează social și își manifestă comportamentele. Termenul „spectru” reflectă varietatea largă de manifestări și severitate, de la forme ușoare la cele mai severe.
Persoanele diagnosticate pot avea dificultăți în înțelegerea și exprimarea emoțiilor, pot prezenta comportamente repetitive și pot avea interese restrânse. În plus, sensibilitatea la stimuli senzoriali (sunete, lumini, texturi) este frecventă.
Potrivit studiilor, sunt afectați aproximativ 1 din 100 copii, iar diagnosticarea timpurie este esențială pentru a oferi intervenții eficiente.
Autismul infantil vs. autismul la adulti
Autismul infantil se manifestă în primii ani de viață, adesea înainte de vârsta de 3 ani, prin semne precum întârzierea vorbirii, evitarea contactului vizual și dificultăți în interacțiunile sociale. La copii, simptomele pot include și comportamente repetitive, cum ar fi balansarea sau fixarea pe anumite obiecte.
La adulți, TSA poate fi uneori mai greu de recunoscut, mai ales în formele înalte funcționale. Aceștia pot dezvolta strategii pentru a gestiona dificultățile sociale, dar pot întâmpina probleme în menținerea relațiilor, gestionarea stresului și adaptarea la schimbări. De asemenea, anxietatea și depresia sunt frecvent asociate.
Conform cercetărilor, sprijinul continuu și adaptat vârstei este crucial pentru o calitate a vieții cât mai bună.
Diferența dintre autism și întârziere de dezvoltare
Întârzierea de dezvoltare reprezintă o întârziere în atingerea unor repere esențiale, cum ar fi vorbirea sau mersul, dar fără caracteristicile specifice ale afecțiunii.
În schimb, TSA include dificultăți specifice în comunicare, socializare și comportamente repetitive, care nu se regăsesc în cazul întârzierii generale. De exemplu, un copil cu întârziere de dezvoltare poate vorbi mai târziu, dar poate menține contactul vizual și poate interacționa social, pe când un copil cu această afecțiune va evita adesea astfel de interacțiuni.
Diagnosticul corect este esențial, pentru a asigura un plan de intervenție potrivit.
10 semne de alarmă ale autismului
Recunoașterea timpurie a semnelor este crucială pentru o intervenție eficientă. Iată 10 semne de alarmă care pot indica prezența tulburării de spectru autist la copii:
- Lipsa contactului vizual – copilul evită să privească în ochii celor din jur, ceea ce poate afecta comunicarea și relațiile sociale.
- Întârzierea vorbirii sau absența limbajului verbal – nu începe să vorbească la vârsta așteptată sau nu formează propoziții simple până la 2 ani.
- Lipsa răspunsului la nume – copilul nu răspunde când este chemat pe nume, chiar dacă nu are probleme auditive.
- Evitarea jocului interactiv – nu arată interes pentru jocurile specifice vârstei, precum joaca de-a „v-ați ascunselea” sau „de-a prinselea”.
- Comportamente repetitive – balansează corpul, flutură mâinile sau rotește obiecte în mod repetitiv, fără un scop evident.
- Interese restrânse și fixe – copilul se concentrează obsesiv pe un singur obiect sau subiect, ignorând tot ce îl înconjoară.
- Dificultăți în înțelegerea și exprimarea emoțiilor – nu își exprimă sentimentele în mod obișnuit sau nu înțelege emoțiile celorlalți.
- Sensibilitate exagerată la stimuli senzoriali – reacționează puternic la zgomote, lumini puternice, texturi sau gusturi.
- Dificultăți în relaționarea cu alți copii – preferă să fie singur, evită contactul fizic sau nu înțelege regulile sociale.
- Probleme cu schimbările în rutină – devine agitat sau anxios când rutina zilnică este modificată.
Alte simptome la copii
Pe lângă semnele de alarmă, pot apărea și alte simptome care indică prezența afecțiunii, cum ar fi:
- Întârzierea în dezvoltarea abilităților motorii fine și grosiere.
- Lipsa gesturilor pentru comunicare, precum arătarea sau salutul cu mâna.
- Reacții neobișnuite la durere (indiferent sau excesiv de sensibil).
- Dificultăți în menținerea atenției și în jocurile imaginative.
- Probleme în somn și alimentație, frecvente la copiii cu TSA.
Aceste simptome pot varia ca intensitate și nu sunt prezente în toate cazurile, dar pot ajuta la o mai bună evaluare.
Simptomele la adulți
La adulți, simptomele pot fi mai puțin evidente. Totuși, pot exista dificultăți care afectează viața de zi cu zi:
- Probleme în relațiile sociale, dificultate în a-și face prieteni sau a menține relații.
- Anxietate socială intensă și evitarea situațiilor noi sau necunoscute.
- Dificultăți în înțelegerea subtilităților comunicării, cum ar fi sarcasmul sau limbajul nonverbal.
- Rutine rigide și rezistență la schimbare.
- Interese restrânse și obsesive, adesea legate de domenii specifice.
- Probleme în găsirea sau menținerea unui loc de muncă din cauza dificultăților sociale.
Conform cercetărilor, sprijinul psihologic și terapiile adaptate adulților pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.
Tipuri
Tulburarea de spectru autist este un termen care cuprinde mai multe tipuri și forme, fiecare cu caracteristici diferite. Aceste variații se referă la nivelul de funcționare, severitatea simptomelor și modul în care afectează viața de zi cu zi a persoanei.
Conform manualului DSM-5, afecțiunea este clasificată pe baza severității și nevoilor de suport, dar în practică întâlnim și alte forme, cum ar fi cel atipic sau sindromul Asperger.
De nivel 1 (înalt funcțional)
Aceasta este forma în care persoana are nevoie de un suport minim în viața de zi cu zi. Copiii sau adulții cu această formă pot avea dificultăți în comunicarea socială și în adaptarea la schimbări, dar reușesc să funcționeze relativ independent.
De multe ori, acești indivizi prezintă dificultăți în înțelegerea normelor sociale și pot avea interese foarte specifice sau comportamente repetitive, dar pot urma școala și pot lucra cu succes.
Persoanele cu acest diagnostic sunt uneori confundate cu cei care au doar „timiditate” sau „excentricitate”.
De nivel 2 (moderat)
Persoanele diagnosticate cu această formă necesită un suport mai susținut. Acestea prezintă dificultăți mai pronunțate în comunicare și în relaționarea socială și pot avea comportamente repetitive mai evidente.
Adesea, au nevoie de ajutor pentru activitățile zilnice și pot avea probleme în a-și exprima nevoile sau emoțiile.
Această formă necesită un plan de intervenție adaptat, care să includă terapii specializate și sprijin constant.
De nivel 3 (sever)
Este cea mai severă formă și implică dificultăți majore în comunicare și comportament. Persoanele afectate au nevoie de suport intens și continuu în toate aspectele vieții.
Acestea pot fi non-verbale sau pot avea un limbaj foarte limitat și pot manifesta comportamente repetitive sau auto-vătămătoare.
Intervenția timpurie și suportul permanent sunt esențiale pentru a asigura o cât mai bună calitate a vieții.
Atipic
Se referă la cazurile în care simptomele nu se încadrează perfect în criteriile pentru autism clasic, fie că apar la o vârstă mai târzie, fie că manifestările sunt incomplete.
Acest tip este mai greu de diagnosticat și poate implica întârzieri de dezvoltare, dar fără toate caracteristicile specifice TSA.
Persoanele diagnosticate pot beneficia de terapie și sprijin pentru a-și îmbunătăți funcționarea.
Non-verbal
Autismul non-verbal se referă la persoanele care nu dezvoltă limbaj verbal sau au un limbaj foarte limitat. Acest tip este des întâlnit în formele severe sau moderate ale afecțiunii.
Persoanele non-verbale pot comunica prin gesturi, imagini sau tehnologii asistive. Terapia logopedică și tehnicile alternative de comunicare sunt esențiale pentru dezvoltarea abilităților de exprimare.
Sindromul Asperger
Sindromul Asperger este o formă de autism înalt funcțional, caracterizată prin dificultăți sociale și interese restrânse, dar fără întârziere semnificativă în dezvoltarea limbajului.
Persoanele cu Asperger au, de regulă, inteligență normală sau superioară și pot avea abilități speciale în anumite domenii.
Cu toate acestea, pot întâmpina dificultăți în înțelegerea subtilităților sociale și în adaptarea la schimbări.
Regresiv
Se caracterizează prin pierderea unor abilități dobândite anterior, de obicei în jurul vârstei de 18-24 luni.
Copilul poate dezvolta inițial limbaj și abilități sociale, care apoi dispar treptat, însoțite de apariția comportamentelor repetitive.
Acest tip necesită o atenție specială și intervenție rapidă pentru a preveni agravarea simptomelor.
Autism și sindromul X fragil
Sindromul X fragil este o afecțiune genetică care poate fi asociată cu TSAl. Aproximativ 30% dintre copiii cu sindrom X fragil prezintă simptome de TSA.
Această condiție implică dificultăți cognitive, probleme de comportament și tulburări de anxietate.
Testarea genetică este importantă pentru identificarea corectă și personalizarea tratamentului.
Sindromul Rett și sindromul savant
Sindromul Rett este o tulburare genetică rară care afectează în special fetele, caracterizată prin regresia severă a abilităților motorii și de comunicare după o dezvoltare inițială normală.
Sindromul savant este o condiție rară în care o persoană cu dizabilități severe dezvoltă abilități excepționale în anumite domenii, cum ar fi muzica, matematica sau memoria.
Ambele sunt legate de tulburările de spectru autist, dar sunt entități distincte ce necesită evaluare și tratament specializat.
Cauzele autismului
Cauzele nu sunt încă pe deplin cunoscute, dar cercetările indică faptul că este o tulburare complexă, cu multiple factori implicați. Afecțiunea pare să fie rezultatul unei combinații între predispoziția genetică și influențele din mediul înconjurător.
Potrivit studiilor, factorii genetici joacă un rol major, existând o tendință crescută în familiile cu persoane diagnosticate cu TSA. Cu toate acestea, nu există un singur factor genetic, ci o multitudine de variații genetice care pot contribui.
Pe lângă genetică, factorii de mediu, cum ar fi expunerea la toxine, infecțiile materne în timpul sarcinii sau complicațiile perinatale, pot influența riscul de dezvoltare a afecțiunii.
Creierul unui copil cu autism – ce știm din cercetări?
Conform cercetărilor neuroștiințifice, creierul acestor copii prezintă diferențe structurale și funcționale comparativ cu cel al copiilor neurotipici.
Unele studii arată că există o creștere anormală a volumului creierului în primii ani de viață, dar cu dezvoltare neregulată a conexiunilor neuronale. Aceste diferențe pot afecta zonele responsabile de comunicare, procesarea socială și reglarea emoțiilor.
De asemenea, există dovezi privind disfuncții în sistemul nervos central, care pot duce la sensibilitate crescută la stimuli senzoriali și la dificultăți în reglarea comportamentului.
Autismul virtual – mit sau realitate?
Acest termen a apărut recent în discuții, referindu-se la posibila influență a utilizării excesive a tehnologiei și a ecranelor asupra dezvoltării copiilor.
Conform experților, nu există dovezi științifice solide care să susțină că timpul petrecut în fața ecranelor cauzează această tulburare. Totuși, utilizarea excesivă a dispozitivelor digitale poate afecta dezvoltarea socială și comunicarea, ceea ce uneori poate fi confundat cu simptomele afecțiunii.
Este important să se mențină un echilibru sănătos între activitățile digitale și interacțiunile sociale reale, mai ales în primii ani de viață.
Vaccinuri și autism: există vreo legătură?
Unul dintre cele mai controversate subiecte este presupusa legătură cu vaccinurile.
Conform cercetărilor extinse și revizuirii multiple studii științifice, nu există nicio dovadă care să susțină faptul că vaccinurile provoacă această afecțiune. Studiul inițial care a sugerat această legătură a fost retras din cauza erorilor metodologice și a fraudelor.
Organizații prestigioase precum Organizația Mondială a Sănătății și Academiile Naționale de Științe recomandă continuarea vaccinării pentru protejarea sănătății publice.
Diagnosticul tulburării de spectru autist
Diagnosticul se bazează pe observarea comportamentelor și evaluarea dezvoltării copilului sau adultului. Nu există teste de sânge sau analize de laborator care să confirme această tulburare, ci un proces complex realizat de o echipă interdisciplinară.
Conform ghidurilor internaționale, diagnosticarea se face prin evaluări psihologice, neuropsihiatrice și observații comportamentale folosind criterii clare din DSM-5. Medicul sau specialistul urmărește prezența simptomelor în două domenii principale: dificultăți în comunicare și interacțiune socială, precum și comportamente repetitive și interese restrânse.
De asemenea, se evaluează istoricul dezvoltării, simptomele prezente și impactul acestora asupra vieții zilnice. Diagnosticarea timpurie este esențială pentru inițierea rapidă a tratamentelor.
Tratamentul autismului
Tratamentul este complex și individualizat, adaptat nevoilor fiecărei persoane. Scopul principal este să îmbunătățească abilitățile de comunicare, socializare și să reducă comportamentele problematice.
Conform cercetărilor, intervenția timpurie crește șansele de progres semnificativ, iar terapia combinată (psihologică, educațională și medicală) oferă cele mai bune rezultate.
Tratamentul nu înseamnă vindecare, ci gestionarea și sprijinul continuu pentru o viață cât mai independentă și de calitate.
Terapia ocupațională
Terapia ocupațională ajută copiii să dezvolte abilități practice necesare pentru viața de zi cu zi, precum îmbrăcatul, mâncatul sau igiena personală.
Această terapie se concentrează și pe integrarea senzorială, pentru a ajuta copiii să gestioneze mai bine stimulii din mediu, care uneori sunt copleșitori.
Terapia logopedică
Terapia logopedică este esențială pentru copiii cu dificultăți de vorbire sau limbaj. Aceasta sprijină dezvoltarea comunicării verbale și nonverbale și poate include folosirea unor metode alternative, cum ar fi pictograme sau dispozitive de comunicare asistată.
Pentru copiii non-verbali, terapia logopedică poate deschide noi căi de exprimare și interacțiune.
Terapia ABA
ABA (Applied Behavior Analysis) este una dintre cele mai studiate și eficiente terapii pentru TSA. Aceasta se bazează pe principiile învățării și comportamentului, pentru a încuraja abilități sociale, de comunicare și pentru a reduce comportamentele nedorite.
ABA folosește tehnici de recompensă și modelare și este adaptată fiecărui copil, cu programe clare și măsurabile.
Terapia senzorială
Terapia senzorială ajută la gestionarea problemelor legate de sensibilitatea senzorială. Aceasta include exerciții și activități care echilibrează răspunsul la stimuli vizuali, auditivi, tactili sau kinestezici.
Prin această terapie, copiii pot deveni mai confortabili în mediul lor și pot reduce anxietatea cauzată de supraîncărcarea senzorială.
Există alimente interzise copiilor care suferă de această boală?
Deși nu există un regim alimentar universal recomandat, unii copii pot beneficia de evitarea anumitor alimente, cum ar fi glutenul sau caseina, în cazul în care prezintă intoleranțe sau reacții adverse.
Conform unor studii, dieta fără gluten și caseină poate reduce unele simptome la unii copii, dar nu este o soluție universală. Orice schimbare alimentară trebuie făcută sub supravegherea unui specialist.
Jucării și jocuri recomandate pentru copiii cu TSA
Sunt recomandate jucăriile educative și interactive, precum puzzle-urile, jocurile de construcție și cele care stimulează simțurile.
Jocurile care promovează dezvoltarea socială și a comunicării, cum ar fi cele de rol sau cele cu reguli simple, ajută la îmbunătățirea abilităților sociale.
Exerciții și activități utile
Activitățile fizice regulate, precum înotul sau yoga pentru copii, ajută la reglarea energiei și la reducerea anxietății.
Exercițiile de relaxare și tehnicile de respirație pot fi de folos pentru gestionarea stresului. De asemenea, activitățile artistice și muzica pot stimula creativitatea și comunicarea nonverbală.
Complicații
Afecțiunea poate fi însoțită de diverse complicații care afectează calitatea vieții persoanei.
Printre cele mai frecvente complicații se numără:
Anxietatea și depresia, care apar adesea din cauza dificultăților sociale și a stresului zilnic.
Problemele de somn, care pot agrava comportamentele și dificultățile de concentrare.
Tulburări asociate precum ADHD sau tulburări de alimentație.
Crizele de furie sau auto-vătămare, mai ales la copiii cu dificultăți în comunicare.
Conform studiilor, sprijinul psihologic și terapiile adaptate pot reduce semnificativ aceste complicații.
Ce pot face părinții pentru a-și ajuta copiii?
Părinții joacă un rol esențial în susținerea copiilor diagnosticați cu această afecțiune. În primul rând, este important să accepte diagnosticul și să caute sprijin specializat cât mai devreme.
- Participarea activă în terapii și colaborarea strânsă cu specialiștii.
- Crearea unui mediu structurat și predictibil acasă, cu rutine clare.
- Încurajarea comunicării, fie verbală, fie prin mijloace alternative.
- Oferirea de sprijin emoțional și răbdare continuă.
- Informarea constantă despre tulburare și metodele de tratament.
Părinții pot apela și la servicii precum psihoterapie copii pentru un suport suplimentar.
De asemenea, este util să înțeleagă diferențele față de alte tulburări neurodezvoltare, precum ADHD, pentru a putea gestiona mai bine provocările.
Prin urmare, autismul este o tulburare complexă, cu multiple forme și grade de severitate. Diagnosticul timpuriu și intervențiile adaptate pot face o diferență majoră în viața copiilor și adulților afectați.
Deși nu există un tratament care să vindece această tulburare, terapiile moderne și sprijinul adecvat permit o integrare socială și o viață cât mai independentă.
Este important să fim empatici, informați și să încurajăm incluziunea pentru persoanelor diagnosticate cu această afecțiune.
Bibliografie
- Autism Speaks. (2020). What is Autism? https://www.autismspeaks.org/what-autism
- Centers for Disease Control and Prevention (CDC). (2023). Autism Spectrum Disorder (ASD). https://www.cdc.gov/ncbddd/autism/index.html
- Lord, C., Elsabbagh, M., Baird, G., & Veenstra-Vanderweele, J. (2018). Autism spectrum disorder. The Lancet, 392(10146), 508-520. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(18)31129-2
- Volkmar, F. R., & McPartland, J. C. (2014). From Kanner to DSM-5: Autism as an evolving diagnostic concept. Annual Review of Clinical Psychology, 10, 193-212.
