Burnout-ul este un sindrom tot mai frecvent în societatea actuală, apărut pe fondul presiunii constante, al ritmului accelerat de viață și al așteptărilor ridicate, mai ales în mediul profesional. Starea de epuizare fizică și emoțională se instalează treptat, iar de multe ori este confundată cu oboseala obișnuită sau stresul temporar.
Ceea ce îl face periculos este faptul că afectează atât performanețe, cât și sănătatea mintală, relațiile și motivația pe termen lung. Dacă te simți permanent extenuat, detașat sau lipsit de scop, de snens în ceea ce faci, acest articol te va ajuta să înțelegi cum apare burnout-ul și ce semnale de alarmă nu ar trebui ignorate.
Ce este burnout-ul?
Reprezinta o stare de epuizare fizică, emoțională și mentală, care apare adesea în urma stresului prelungit la locul de muncă. Cei care lucrează în domenii care implică empatie și sprijin pentru alții, cum ar fi medicii, educatorii sau asistenții sociali, sunt deosebit de vulnerabili la epuizare profesională.
Pe lângă aceste profesii, epuizarea profesională poate afecta pe oricine se confruntă cu volum mare de muncă, presiune constantă, lipsa controlului asupra sarcinilor sau dezechilibru între viața profesională și cea personală. Acest sindrom se manifestă prin oboseală persistentă, scăderea motivației, detașare emoțională față de muncă și sentimentul de ineficiență sau lipsă de sens.
Burnout-ul nu apare brusc, ci se instalează treptat, pe măsură ce resursele interne de adaptare sunt epuizate. Netratat, poate avea consecințe serioase asupra sănătății mintale și fizice, favorizând apariția anxietății, depresiei, tulburărilor de somn și problemelor somatice. Înțelegerea acestui sindrom este esențială pentru prevenție și intervenție timpurie.
Care sunt cauzele care declanșează sindromul?
Burnout-ul are multe dimensiuni și poate fi dificil de identificat, deoarece impactează fiecare aspect al vieții. Atunci când consultăm un specialist pentru o problemă punctuală, poate fi greu pentru acesta să vadă imaginea de ansamblu. Mai ales că, nu se limitează la locul de viață profesională. Părinții suprasolicitați, cei care îngrijesc persoane cu dizabilități sau persoane vârstnice, sunt și ei vulnerabili la această stare de epuizare.
Printre cauzele frecvente care pot declanșa acest sindrom se numără:
- stresul cronic: expunerea îndelungată la presiune, termene limită și responsabilități constante epuizează resursele emoționale și fizice;
- volumul excesiv de muncă: sarcinile numeroase, lipsa pauzelor și programul prelungit favorizează suprasolicitarea;
- lipsa controlului: sentimentul că nu ai putere de decizie asupra modului în care îți desfășori activitatea crește frustrarea și neputința;
- dezechilibrul între viața personală și cea profesională: absența timpului pentru odihnă, familie și activități plăcute contribuie la epuizare;
- așteptări nerealiste: standardele foarte ridicate, perfecționismul sau presiunea de a performa constant pot accelera apariția acestui sindrom;
- lipsa recunoașterii și a recompensei: eforturile neapreciate sau lipsa feedback-ului pozitiv reduc motivația și satisfacția;
- responsabilitatea emoțională intensă: profesii sau roluri care presupun îngrijirea altora pot duce la epuizare emoțională profundă;
- conflictele interpersonale: tensiunile la locul de muncă sau în familie cresc nivelul de stres și consum emoțional;
- insecuritatea profesională sau financiară: teama de pierdere a locului de muncă sau dificultățile materiale mențin un nivel constant de anxietate;
- lipsa suportului social: absența sprijinului din partea colegilor, familiei sau prietenilor face gestionarea stresului mult mai dificilă.
Aceste cauze pot acționa individual sau simultan, iar acumularea lor în timp crește semnificativ riscul de apariție a acestui sindrom.
Există factori de risc?
Da, anumite contexte personale, profesionale și trăsături individuale pot crește semnificativ riscul de apariție a sindromului de epuizare profesională. Acești factori nu duc automat la epuizare, însă favorizează acumularea stresului pe termen lung. Factorii de risc cunoscuți sunt următorii:
→ practicarea unei profesii care presupune încărcătură emoțională ridicată (sănătate, educație, asistență socială și altele);
→ program de lucru prelungit sau imprevizibil (ore suplimentare frecvente, ture de noapte sau lipsa pauzelor);
→ responsabilitate crescută fără resurse adecvate (așteptări mari, dar lipsă de suport, personal sau instrumente necesare);
→ perfecționism și autocritică excesive (tendința de a seta standarde foarte ridicate și dificultatea de a accepta limitele personale);
→ dificultăți în stabilirea limitelor personale;
→ lipsa controlului asupra deciziilor (autonomie redusă și sentiment de neputință în fața cerințelor externe);
→ dezechilibru între viața personală și cea profesională;
→ istoric de anxietate sau depresie;
→ suport social insuficient (izolare sau lipsa sprijinului din partea familiei, prietenilor sau colegilor);
→ stres prelungit în afara muncii (probleme familiale, dificultăți financiare și altele).
Cum se manifestă sindromul burnout?
Semnele comune includ: oboseală extremă, iritabilitate, lipsa motivației și dificultatea de a simți plăcere în activitățile de zi cu zi. De asemenea, poate afecta și sănătatea fizică, conducând la insomnie, imunitate scăzută si probleme digestive.
➜ Simptome fizice
La nivel fizic, persoanele cu epuizare profesională pot manifesta simptome precum;
- oboseală persistentă, care nu dispare după odihnă și somn;
- epuizare fizică constantă;
- dureri de cap frecvente;
- tensiune musculară (în special la nivelul gâtului și umerilor);
- tulburări de somn (insomnie sau somn neodihnitor);
- scăderea imunității și îmbolnăviri repetate;
- palpitații sau senzație de presiune în piept;
- probleme gastrointestinale (dureri abdominale, greață);
- modificări ale apetitului;
- amețeli sau stare generală de slăbiciune.
➜ Simptome emoționale
De asemenea, afecțiunea impactează și componenta emoțională, cu simptome precum:
- epuizare emoțională;
- iritabilitate crescută;
- anxietate persistentă;
- sentiment de neputință sau lipsă de control;
- scăderea motivației și a entuziasmului;
- senzație de gol interior;
- tristețe sau stare depresivă;
- detașare emoțională față de muncă sau persoane apropiate;
- dificultăți de concentrare;
- scăderea stimei de sine.
➜ Simptome comportamentale
Nu în ultimul rând, apar și simptome comportamentale asociate, cum ar fi:
- retragere socială;
- evitarea responsabilităților;
- scăderea performanței profesionale;
- procrastinare;
- creșterea consumului de cafeină, alcool sau tutun;
- comportamente impulsive sau iritabile;
- dificultăți în respectarea programului;
- conflicte frecvente la locul de muncă sau acasă;
- lipsa inițiativei;
- neglijarea nevoilor personale.
Care sunt principalele diferențe dintre epuizarea profesională și stresul la locul de muncă?
Deși epuizarea profesională și stresul la locul de muncă sunt adesea confundate, ele nu reprezintă același fenomen. Stresul este o reacție normală a organismului la presiuni și cerințe ridicate și poate fi temporar, în timp ce epuizarea profesională este rezultatul stresului cronic, prelungit și negestionat, așadar are un impact mult mai profund asupra sănătății emoționale, fizice și profesionale.
| Burnout | Stres | |
| Stare |
|
|
| Semne |
|
|
| Efecte |
|
|
| Soluții |
|
|
Pe scurt, stresul tinde să fie temporar temporar, în timp ce epuizarea profesională indică faptul că resursele interne sunt epuizate. Intervenția timpurie poate preveni evoluția stresului către epuizarea profesională.
Cât de importantă este legea 167/2020?
Legea nr. 167/2020 reprezintă un reper esențial în protejarea sănătății mintale la locul de muncă, fiind primul act normativ din România care recunoaște oficial hărțuirea morală ca factor cu impact direct asupra bunăstării psihologice a angajaților. Importanța acestei legi este cu atât mai mare cu cât burnout-ul, stresul profesional cronic și epuizarea emoțională sunt adesea alimentate de medii de lucru toxice, caracterizate prin presiune constantă, intimidare sau lipsă de respect.
Legea definește hărțuirea morală ca fiind orice comportament ostil sau nedorit, repetitiv sau sistematic, care poate aduce atingere demnității, integrității psihice sau fizice a unei persoane. Aceasta include degradarea condițiilor de muncă, izolarea profesională, umilirea, amenințările sau supraîncărcarea intenționată cu sarcini. Prin această definire clară, legea oferă un cadru legal pentru identificarea și sancționarea situațiilor care favorizează apariția stresului cronic și a epuizării profesionale.
Un aspect important al Legii 167/2020 este că responsabilitatea nu revine exclusiv angajatului, ci și angajatorului. Acesta are obligația de a preveni și combate hărțuirea morală, de a asigura un mediu de lucru sigur și de a implementa politici interne clare. Legea oferă angajaților posibilitatea de a sesiza astfel de comportamente fără teama de represalii, iar sancțiunile pot fi aplicate inclusiv angajatorilor care tolerează sau ignoră aceste situații.
În contextul epuizării profesionale, Legea 167/2020 are un rol preventiv major: recunoaște oficial impactul psihologic al mediului de muncă și validează necesitatea intervențiilor timpurii. Astfel, aceasta protejează drepturile angajaților și, de asemenea, contribuie activ la reducerea riscului de epuizare profesională și la promovarea sănătății mintale în organizații.
Care sunt metodele de tratament?
Tratamentul sindromului de epuizare profesională necesită o abordare structurată și personalizată, orientată atât spre reducerea simptomelor, cât și spre prevenirea reapariției acestora. Intervențiile eficiente vizează simultan factorii psihologici, comportamentali și contextuali care au contribuit la instalarea epuizării.
➜ Consiliere psihologică
Consilierea psihologică reprezintă adesea primul pas în gestionarea epuizării profesionale. Aceasta oferă sprijin emoțional și claritate într-o perioadă marcată de confuzie, epuizare și pierderea motivației. Prin consiliere psihologică, persoana poate identifica sursele de stres, învăța să recunoască semnalele timpurii ale epuizării și să dezvolte strategii eficiente de gestionare a presiunii zilnice. Consilierea ajută, de asemenea, la stabilirea limitelor sănătoase și la îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și cea personală.
➜ Psihoterapie individuală
Psihoterapia individuală este una dintre cele mai eficiente metode de tratament pentru burnout, mai ales în formele moderate și severe. Terapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, ajută la identificarea și modificarea tiparelor de gândire disfuncționale, precum perfecționismul excesiv, autoexigența ridicată sau sentimentul constant de vinovăție. Psihoterapia sprijină reglarea emoțională, crește toleranța la stres și reduce riscul de recădere, contribuind la reconectarea cu propriile nevoi și valori.
➜ Modificări ale mediului profesional
Recuperarea din burnout implică adesea schimbări concrete în mediul de muncă. Acestea pot include reducerea volumului de sarcini, clarificarea responsabilităților, flexibilizarea programului sau, în unele cazuri, schimbarea rolului profesional. Fără ajustări structurale, simptomele pot persista sau reapărea, chiar și în urma intervențiilor psihologice.
➜ Schimbări ale stilului de viață
Adoptarea unui stil de viață echilibrat susține procesul terapeutic. Somnul regulat, activitatea fizică moderată, pauzele reale și limitarea suprasolicitării digitale contribuie la refacerea resurselor fizice și emoționale. Aceste schimbăriau un impact semnificativ asupra recuperării pe termen lung.
➜ Suport medical și evaluare psihiatrică
În cazurile în care burnout-ul este asociat cu depresie severă, anxietate accentuată sau tulburări de somn persistente, poate fi necesară evaluarea psihiatrică. Tratamentul medicamentos, atunci când este indicat, se utilizează ca parte a unei abordări integrate, alături de consiliere psihologică și psihoterapie individuală.
Cum te poți recupera după burnout?
Recuperarea după burnout este un proces gradual, care necesită timp, răbdare și schimbări reale în modul de viață și de raportare la muncă. Iată pașii esențiali pe care ar trebui să îi urmezi:
- recunoaște și acceptă starea de epuizare;
- ia o pauză reală de la tot ce ce te stresează;
- apelează la consiliere psihologică sau psihoterapie individuală;
- redefinește limitele personale și profesionale;
- reechilibrează stilul de viață;
- prioritizează somnul, alimentația echilibrată, mișcarea și pauzele regulate;
- redu perfecționismul și autoexigența;
- reconectează-te cu activități care îți aduc plăcere;
- construiește o rețea de suport;
- reevaluează obiectivele profesionale;
- monitorizează semnele de avertizare.
Studiu de caz UiPath
“În cadrul workshopului dedicat burnout-ului, am început prin a discuta despre originea termenului, care a fost pentru prima dată folosit în anii ’70 de către psihanalistul Herbert Freudenberger. Inițial, acesta descria epuizarea emoțională și fizică resimțită de cei care lucrează cu persoane din medii vulnerabile, inclusiv tineri și consumatori de substanțe. Burnout-ul este un fenomen complex, cu multiple stadii: de la entuziasmul idealist, la stagnare, epuizare și, în final, izolare emoțională. Am aflat cum se recunosc simptomele timpurii – cum ar fi oboseala cronică, cinismul sau scăderea performanței – și am oferit strategii de prevenție, cum ar fi stabilirea unor limite clare între viața personală și cea profesională, cultivarea unor relații de suport și integrarea unor practici de îngrijire de sine. De asemenea, am abordat metode de intervenție atunci când burnout-ul este deja instalat, subliniind importanța reechilibrării.
Împreună cu participanții, am explorat provocările specifice pe care le întâmpină în activitatea lor zilnică. Fiecare a avut ocazia să împărtășească ce a descoperit că funcționează atât la nivel individual, cât și ca echipă, fie că a fost vorba de strategii pentru gestionarea stresului sau modalități de adaptare la situații dificile. In final am adresat si direcțiile pe care le-au stabilit pentru viitor, fie pe plan personal, în cultivarea echilibrului la nivel individual si de echipă.”, a spus psihologul Ioana Drăgan din cadrul clinicii Atelier PSY.
Burnout-ul este o stare de epuizare fizică, emoțională și mentală care apare în urma stresului cronic, fie în context profesional, fie în roluri de îngrijire și responsabilitate intensă. Cauzele sunt multiple, simptomele afectează toate ariile vieții, iar diferențierea dintre stres și epuizare este esențială pentru intervenția corectă.
Vestea bună este că burnout-ul poate fi gestionat și tratat prin consiliere psihologică, psihoterapie individuală, schimbări ale mediului de muncă și ale stilului de viață.Dacă te regăsești în aceste semne, nu amâna. Programează o evaluare cu un specialist și începe procesul de recuperare pentru a-ți recâștiga echilibrul și starea de bine.
Bibliografie:
- Edú-Valsania S, Laguía A, Moriano JA. Burnout: A Review of Theory and Measurement. Int J Environ Res Public Health. 2022 Feb 4;19(3):1780. doi: 10.3390/ijerph19031780. PMID: 35162802; PMCID: PMC8834764. Link: pmc.ncbi.nlm.nih.gov
- Singh R, Volner K, Marlowe D. Provider Burnout. [Updated 2023 Jun 12]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Link: ncbi.nlm.nih.gov
- Bhugra D. Burnout: its meaning and how to deal with it? J R Soc Med. 2025 Mar;118(3):99-101. doi: 10.1177/01410768251320167. Epub 2025 Feb 13. PMID: 39946210; PMCID: PMC11826810.Link: pmc.ncbi.nlm.nih.gov
- Maslach C, Leiter MP. Understanding the burnout experience: recent research and its implications for psychiatry. World Psychiatry. 2016 Jun;15(2):103-11. doi: 10.1002/wps.20311. PMID: 27265691; PMCID: PMC4911781.Link: pmc.ncbi.nlm.nih.gov
- Bianchi R, Schonfeld IS. Examining the evidence base for burnout. Bull World Health Organ. 2023 Nov 1;101(11):743-745. doi: 10.2471/BLT.23.289996. Epub 2023 Oct 4. PMID: 37961064; PMCID: PMC10630726.Link: pmc.ncbi.nlm.nih.gov
