Trăim într-o lume în permanentă schimbare, o lume în care stresul și presiunile zilnice devin, parcă, din ce în ce mai apăsătoare. În acest context, anxietatea a devenit o prezență constantă – o omniprezență – în viețile multora dintre noi. De la griji minore, până la temeri paralizante manifestate prin atacuri, această entitate clinică afectează tot mai intens, în sens negativ, calitatea vieții noastre.
Dar ce este, de fapt, anxietatea? Cum o putem recunoaște și, mai ales, cum o putem gestiona cât mai eficient, astfel încât să îi limităm impactul negativ asupra calității vieții noastre? În acest articol, îți vom oferi informații prețioase și o perspectivă detaliată, științifică, dar într-un limbaj cât mai accesibil, asupra anxietății. Află ce înseamnă aceasta: cauze, simptome, metode de tratament și cum poate fi prevenită!
Ce este anxietatea – definiție
Aceasta este o reacție naturală a organismului la stres, care se manifestă printr-un sentiment de neliniște, teamă sau îngrijorare. Este o emoție normală, care ne poate ajuta să facem față situațiilor dificile, care ridică deseori un anumit grad de „pericol” și nu neapărat în forma clasică. Însă, atunci când aceasta devine excesivă, persistentă și ajunge să interfereze cu activitățile zilnice obișnuite, poate fi clasificată drept tulburare de anxietate. Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DMS-5), sub acest termen sunt reunite mai multe afecțiuni caracterizate, în esență, printr-o frică excesivă, disproporționată față de „pericolul” real pe care situația respectivă îl ridică.
Cauzele anxietății
Această tulburare poate lua naștere dintr-o gamă foarte variată de cauze. De fapt, deseori, acestea sunt interconectate și implică un efect cumulat, sinergic, asupra pacientului. Acești factori variază de la cei de natură psihologică și biologică, până la influențele specifice de mediu.
Factori psihologici
Experiențele de viață, cum ar fi traumele, abuzurile sau pierderile semnificative (un membru al familiei, partenerul de viață etc.), pot contribui la dezvoltarea anxietății. De asemenea, stilurile de atașament nesigure din copilărie și modelele de gândire negativă pot amplifica predispoziția către această afecțiune.
Factori biologici
Cercetările sugerează că există o componentă genetică în dezvoltarea tulburărilor de anxietate. Persoanele cu antecedente familiale au un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune. De asemenea, dezechilibrele chimice în creier, în special în neurotransmițători precum serotonina și dopamina, deseori influențează severitatea bolii.
Stres cronic
Expunerea prelungită la stres, fie el profesional, familial sau financiar, poate duce la epuizare emoțională și la apariția simptomelor. Stresul cronic afectează capacitatea organismului de a se adapta și de a face față provocărilor, ceea ce va crește vulnerabilitatea și predispoziția unei persoane la tulburări de acest tip.
Dezechilibre chimice în creier
Anumite dezechilibre în nivelurile neurotransmițătorilor, cum ar fi serotonina, norepinefrina și acidul gamma-aminobutiric (GABA), pot contribui la dezvoltarea anxietății. Aceste substanțe chimice joacă roluri fiziologice în reglarea dispoziției generale și a modului în care organismul răspunde la stres.
Factori de mediu
Mediul în care trăim și lucrăm influențează nivelul de anxietate. Expunerea la situații stresante, cum ar fi conflictele interpersonale, instabilitatea economică sau condițiile de muncă precare, tinde să amplifice simptomele anxioase. De asemenea, putem vorbi și despre așa-zisa „astenie de primăvară”, care se prezintă cu simptome anxioase odată cu începerea sezonului de primăvară.
Traume din copilărie
Experiențele traumatice din copilărie, cum ar fi abuzurile fizice, emoționale sau sexuale, tind să aibă efecte pe termen lung asupra sănătății mentale – anxietatea la copii, spre exemplu, are frecvent la bază astfel de situații. În egală măsură, aceste traume pot modifica modul în care creierul răspunde la stres și cresc ulterior riscul de a dezvolta tulburări anxioase în perioada adultă.
Izolare și lipsa suportului social
Relațiile sociale joacă un rol esențial în menținerea sănătății mentale și bunăstării noastre. Lipsa unui sistem de sprijin – familie, prieteni –, izolarea socială sau sentimentul resimțit de singurătate contribuie atât la apariția anxietății, cât și la agravarea acesteia; se ajunge, astfel, la un cerc foarte vicios din care este important ca pacientul să iasă, la modul ideal, cât mai rapid.
Simptomele anxietății în funcție de zona asociată
Această tulburare se prezintă cu simptome foarte variabile atât în ceea ce privește manifestarea, cât și în privința intensității, motiv pentru care pot fi ușor trecute cu vederea. De asemenea, acestea sunt concentrate nu doar la nivel cognitiv, emoțional, ci chiar la nivelul anumitor organe și sisteme de organe.
Mintea și gândirea
Pacienții tind să se confrunte cu gânduri intruzive, bizare, dificultăți de concentrare, stare de neliniște mentală, ceață mentală, precum și cu o preocupare excesivă și nejustificată pentru evenimente viitoare sau posibile scenarii negative.
Zona capului
Simptomele includ dureri tensionale de cap, care au caracter pulsatoriu, amețeli, senzația de presiune în cap și tulburări de somn asociate. Date fiind aceste simptome, pacientul tinde să aibă impresia că suferă de o altă afecțiune potențial mult mai severă.
Gura, vocea, stomacul și sistemul digestiv
Persoanele care suferă de această tulburare se confruntă, deseori, cu xerostomie (uscăciunea gurii), ceea ce duce la dificultăți de vorbire (mai ales, într-un context social). La nivel gastrointestinal, se pot confrunta cu greață, dureri abdominale, balonare, tulburări digestive – semne tipice ale indigestiei. Nu ar trebui subestimat impactul pe care tulburările cognitive îl au asupra sănătății și integrității aparatului gastrointestinal.
Pielea
Manifestările cutanate pot include, în special, transpirație excesivă, parestezii (senzații de furnicături, amorțeală). De asemenea, persoanele anxioase – mai ales, dacă au deja o predispoziție spre atopie, cum ar fi astm, rinite – sunt mult mai predispuse să dezvolte erupții cutanate, însoțite de mâncărimi.
Zona pieptului și zona toracelui
Simptomele pot include palpitații, dureri în piept, senzația de apăsare („nod în piept”) sau dificultăți de respirație (creșterea frecvenței respiratorii, hiperventilație).
Ochii și vederea
Tulburarea se prezintă cu simptome și la nivelul ochilor. Spre exemplu, multe persoane se confruntă cu o senzație de ochi uscați sau iritați, au o sensibilitate crescută la lumină și, de obicei, o acuitate vizuală mai redusă, deseori descrisă drept „vedere încețoșată”.
Alte simptome ale anxietății
Pe lângă cele menționate, această afecțiune poate duce frecvent la oboseală cronică, tensiune musculară susținută, insomnie, iritabilitate și o stare generală de neliniște.
Factorii de risc pentru starea de anxietate
Deși tulburarea este foarte răspândită în populația generală, există anumiți factori care cresc riscul acesteia. Printre cei mai comuni se numără următorii:
- istoricul familial pozitiv de tulburări sau alte afecțiuni psihiatrice;
- experiențele traumatizante din copilărie;
- stresul cronic sau evenimentele stresante de viață;
- alte afecțiuni psihiatrice subiacente, cum ar fi depresia;
- consumul de substanțe ilicite și de alcool;
- izolarea socială, limitarea contactului cu alte persoane;
- statutul socio-economic redus;
- alte afecțiuni medicale subiacente.
Această tulburare, deseori, are la bază internalizarea anumitor comportamente de-a lungul copilăriei. Prin urmare, identificarea acestora are un rol foarte important în procesul terapeutic.
Tipuri de tulburări de anxietate
Aceste tulburări reprezintă un spectru larg de afecțiuni psihice, fiecare cu trăsături unice, dar unite de elementul central – teama excesivă, irațională și dificil de controlat. Aceste tulburări pot afecta sever calitatea vieții și funcționarea zilnică, cu impact asupra sănătății fizice, mentale și componentei sociale. Clasificarea lor este stabilită pe baza criteriilor din DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale), fiind importante atât pentru diagnostic, cât și pentru personalizarea tratamentului.
Agorafobia
Agorafobia este o teamă intensă de a se afla în locuri sau situații din care ar putea fi dificil sau jenant să se iasă, ori unde ajutorul nu ar putea fi disponibil în caz de atac de panică. Persoanele afectate evită frecvent spațiile deschise, transportul public, magazinele aglomerate sau chiar părăsirea locuinței. În forme severe, agorafobia duce la izolare socială extremă.
Anxietatea generalizată (GAD)
Această tulburare este caracterizată prin îngrijorare excesivă, persistentă și greu de controlat cu privire la evenimentele cotidiene (familie, sănătate, muncă, bani). Aceste îngrijorări apar aproape zilnic timp de cel puțin șase luni și sunt însoțite de simptome precum neliniște, oboseală, dificultăți de concentrare, tensiune musculară și tulburări de somn. GAD afectează capacitatea de funcționare și duce cu ușurință la epuizare emoțională.
Tulburarea datorată unei afecțiuni medicale
Această formă apare ca urmare directă a unei condiții medicale, cum ar fi bolile endocrine (hipertiroidism, hipoglicemie), neurologice (epilepsie, tumori cerebrale), respiratorii sau cardiovasculare. Diagnosticul presupune identificarea unei legături cauzale directe între simptomatologia anxioasă și afecțiunea fizică.
Afecțiunea indusă de substanțe
Afecțiunea indusă de substanțe apare fie ca efect secundar al consumului (cafeină în exces, amfetamine, cocaină), fie în timpul sevrajului (alcool, benzodiazepine, opioide). Simptomele includ agitație psihomotorie, transpirații, tremor, tahicardie și pot fi acute sau cronice, în funcție de substanță și durata expunerii.
Tulburarea de panică
Aceasta se caracterizează prin apariția atacurilor de panică recurente, care sunt episoade scurte de frică intensă, însoțite de simptome fizice (bătăi rapide ale inimii, respirație dificilă, amețeală, senzația de moarte iminentă etc.). Atacurile pot fi spontane sau declanșate de anumiți stimuli și generează, adesea, comportamente de evitare a stimulilor respectivi.
Fobiile specifice
Fobiile sunt temeri intense și iraționale legate de un obiect, situație sau activitate anume (de exemplu, frica de înălțimi – acrofobie, de păianjeni – arahnofobie, de zbor – aviofobie). Expunerea sau chiar anticiparea confruntării cu fobia produce reacții severe. Deși persoana este conștientă de natura irațională a fricii, evitarea este, adesea, preferată.
Anxietatea socială
Cunoscută și sub numele de fobie socială, această tulburare implică frica intensă de a fi judecat, umilit sau analizat de ceilalți. Persoanele cu această tulburare evită, adesea, vorbitul în public, întâlnirile sau interacțiunile cu persoane necunoscute, din cauza rușinii și a stimei de sine scăzute. Poate duce la izolare și dificultăți profesionale sau academice.
Anxietatea de separare
Este frecventă la copii, dar poate apărea și la adulți. Este definită prin frica excesivă față de separarea de o figură de atașament, cum ar fi părintele sau partenerul. Se manifestă prin neliniște, refuzul de a merge la școală sau la muncă, coșmaruri și simptome fizice (dureri de stomac, greață) atunci când separarea este anticipată.
Mutismul selectiv
Această tulburare afectează copiii, fiind caracterizată prin incapacitatea persistentă de a vorbi în anumite contexte sociale (la școală, de exemplu), deși copilul poate vorbi fluent în medii confortabile (acasă). Este asociată, adesea, cu anxietatea socială severă și interferează cu performanța academică și capacitatea de relaționare.
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)
TOC se caracterizează prin obsesii (gânduri, imagini sau impulsuri nedorite, intruzive) și compulsii (comportamente repetitive). Exemple comune includ spălatul excesiv pe mâini, verificarea repetitivă a încuietorilor sau nevoia de simetrie. Este o tulburare debilitantă, care, deseori, consumă timp, energie și resurse.
Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD)
PTSD-ul apare după expunerea la un eveniment traumatic (abuz, accident, război, dezastru natural). Persoana poate experimenta flashbackuri, coșmaruri, hipervigilență, iritabilitate și evitarea amintirilor legate de traumă. Această tulburare afectează profund relațiile interpersonale și funcționarea zilnică.
Hipocondria (tulburarea de anxietate legată de sănătate)
Persoanele afectate sunt preocupate în mod excesiv de ideea că ar putea avea o boală gravă, în ciuda investigațiilor medicale normale. Acestea își monitorizează constant simptomele fizice și au nevoia frecventă de reasigurare medicală. Se diferențiază de tulburarea somatoformă prin intensitatea fricii și comportamentele asociate.
Anxietatea anticipatorie
Este definită ca frica intensă și irațională față de un eveniment viitor (de exemplu, un examen, o prezentare, o întâlnire importantă), chiar dacă acesta nu s-a produs încă. Este o formă de neliniște „proiectată în viitor”, frecvent întâlnită în tulburarea de panică și tulburarea socială. Simptomele pot apărea cu mult timp înaintea evenimentului, afectând somnul, concentrarea și starea generală.
Diagnosticul de anxietate
Diagnosticarea este un proces complex, care necesită o abordare integrată din partea unui specialist în sănătate mintală, precum un psiholog clinician sau psihiatru. Diagnosticul nu se bazează doar pe simptomele subiective relatate de pacient, ci și pe criterii standardizate, cum ar fi cele din Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-5), publicat de Asociația Americană de Psihiatrie.
Procesul de diagnostic începe, de regulă, cu o anamneză detaliată: specialistul va întreba despre istoricul personal și familial, debutul și frecvența simptomelor, factorii declanșatori, impactul asupra vieții de zi cu zi, relațiile personale, carieră și sănătatea fizică generală. Este importantă excluderea unor cauze medicale, precum dezechilibre hormonale (hipertiroidism), afecțiuni neurologice sau reacții adverse la medicamente/substanțe.
Pentru evaluarea simptomelor pot fi utilizate și chestionare validate științific, cum ar fi:
- GAD-7 (pentru tulburarea generalizată);
- HAM-A (Hamilton Anxiety Rating Scale);
- Beck Anxiety Inventory (BAI);
- DSM-5 Cross-Cutting Symptom Measure.
Diagnosticarea corectă implică stabilirea:
- tipului de tulburare (fobie, tulburare de panică, GAD etc);
- severității (ușoară, moderată, severă);
- comorbidităților (depresie, tulburare obsesiv-compulsivă);
- istoricului de tratamente și al răspunsului la acestea.
Uneori, este nevoie de o echipă multidisciplinară pentru a corela simptomele psihiatrice cu posibile cauze organice sau sociale. Diagnosticul precis este esențial pentru personalizarea tratamentului și monitorizarea evoluției în timp.
Tratamente existente pentru anxietate
Tratamentul acestei afecțiuni este multidimensional și se adaptează în funcție de severitatea simptomelor, tipul de tulburare, istoricul personal și preferințele pacientului. Scopul tratamentului este reducerea simptomelor, prevenirea recidivelor și îmbunătățirea calității vieții.
În formele ușoare, schimbările în stilul de viață și intervențiile psihoterapeutice pot fi suficiente. În cazurile moderate sau severe, combinarea psihoterapiei cu medicația este. adesea. recomandată. În plus, este foarte importantă implicarea activă a pacientului, educarea acestuia și dezvoltarea unor strategii de gestionare a stresului.
Ajutor specializat / psihoterapia
Psihoterapia este tratamentul de bază pentru majoritatea tulburărilor de anxietate. Cea mai utilizată și dovedită metodă este terapia cognitiv-comportamentală, care are următoarele obiective:
- identificarea și restructurarea gândurilor iraționale;
- expunerea treptată la stimuli anxiogeni;
- dezvoltarea unor strategii sănătoase de a ține această tulburare sub control.
În clinica Atelier PSY, poți urma această terapie într-un mediu sigur și confidențial. Specialiștii noștri te vor ajuta să ții sub control această tulburare, să previi apariția simptomelor și să ai o calitate mai bună a vieții.
Alte forme eficiente de psihoterapie includ:
- terapia prin expunere (eficientă pentru fobii);
- terapia dialectic-comportamentală (pentru anxietatea severă, asociată cu tulburări de personalitate);
- terapia interpersonală;
- terapia psihodinamică (care explorează conflictele emoționale inconștiente).
În unele cazuri, poate fi utilă și psihoterapia de grup sau terapia de familie, mai ales în cazul adolescenților sau al persoanelor care au sprijin familial inconsistent.
Complicațiile asociate atacurilor de anxietate
Dacă nu sunt gestionate corespunzător, atacurile pot duce la o serie de complicații medicale, psihologice și sociale:
- epuizare cronică;
- depresie;
- izolare socială;
- abuzul de substanțe;
- scăderea generală a calității vieții.
De asemenea, persoanele cu tulburare de anxietate sunt mult mai predispuse să dezvolte tulburări cardiovasculare și digestive. Activarea în mod constant a răspunsului de „luptă-sau-fugi” favorizează apariția hipertensiunii, a sindromului colonului iritabil, refluxului gastroesofagian și palpitațiilor.
Prevenție în cazul pacienților cu sindrom anxios
Prevenirea apariției sau recidivei episoadelor de anxietate implică o combinație de măsuri de „igienă mentală”, am putea spune, stil de viață echilibrat și gestionarea stresului. În acest sens, se recomandă următoarele;
- menținerea unui program de somn regulat;
- exercițiul fizic regulat;
- reducerea consumului de cofeină, alcool și zahăr;
- practicarea tehnicilor de relaxare (meditația, respirația conștientă, yoga și mindfulness sunt metode validate științific);
- dezvoltarea unei rețele sociale de sprijin;
- educarea emoțională și autoreflecția (identificarea și acceptarea emoțiilor este esențială pentru prevenirea escaladării acestora).
De asemenea, persoanele care trec prin perioade de stres acut intens – divorț, pierderi, tranziții și schimbări majore în viață – ar trebui să apeleze la un profesionist în vederea accesării terapiei preventive. În mod obișnuit, deseori este mult mai ușor să previi decât să tratezi!
Anxietatea este o afecțiune complexă și frecvent întâlnită, care poate afecta fiecare aspect al vieții unui individ. De la forme ușoare până la tulburări severe și invalidante, aceasta necesită recunoaștere timpurie, diagnostic corect și intervenție personalizată.
Dacă simți că anxietatea îți afectează sănătatea sau viața de zi cu zi, nu ezita să ne contactezi. Cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât rezultatele sunt mai eficiente și mai durabile!
Accesarea sprijinului psihologic sau psihiatric nu este un semn de slăbiciune, ci o dovadă de responsabilitate față de propria sănătate mentală.
Surse de informație:
- Anxiety – www.ncbi.nlm.nih.gov
- Anxiety disorders – www.pmc.ncbi.nlm.nih.gov
- Anxiety – www.medlineplus.gov
- What to know about anxiety – mwww.medicalnewstoday.com
- Anxiety Disorders – www.nimh.nih.gov
- Anxiety Disorders – www.my.clevelandclinic.org
