Tratament adicții

Cum apare dependența?

Dependențele se fundamentează prin cultivarea chimică a dorinței, a plăcerii. Într-adevăr, acest sentiment de dorință poate deveni copleșitor și complet detașat de faptul că obiectul dorinței în sine este tot ce am sperat vreodată, este benefic sau chiar ar putea să ne ucidă. Dependența nu este, sub nicio formă, semnul unui caracter slab, semnul lipsei de voință. Ea apare, de fapt, când circuitele dorinței sunt aduse într-o stare patologică prin stimularea excesivă și continuă a acestora.

Lupta cu adicțiile este una dintre cele mai dificile bătălii pe care le poate duce o persoană. Fie că este vorba despre dependența de alcool, dependența de droguri, de jocuri de noroc sau chiar de relații toxice, psihoterapia reprezintă o unealtă eficientă care te ajută să te tratezi, să îți recapeți controlul, echilibrul emoțional, și chiar acea demnitate care simți că ți-a fost șubrezită de dependență. 

În cadrul Atelier PSY, tratamentele sunt centrate pe om și pe nevoile sale reale. Punem accent pe respect, pe empatie și pe confidențialitate, fără a compromite, însă, componenta științifică a psihoterapiei. Într-un spațiu sigur pentru desfășurarea procesului terapeutic, te ajutăm să faci pașii necesari spre rezolvarea dependențelor cu care te confrunți. 

Tipuri de dependențe

Adicțiile nu se referă doar la consumul de substanțe, cum ar fi alcool, droguri sau tutun. Multe comportamente „aparent inofensive” devin potențial distructive atunci când scapă de sunt control. Iată, așadar, care sunt cele mai frecvente și comune tipuri de adicții cu care o persoană se poate confrunta:

• Dependența de alcool. este una dintre cele mai răspândite forme de adicții, care deseori ia naștere ca un mecanism de reglare emoțională (așa-zis mecanism de coping). Odată menținut, evoluează către deteriorarea semnificativă atât a sănătății fizice, cât și a integrității emoționale. Dependența de alcool la femei este adesea subdiagnosticată din cauza stigmatizării, însă are un impact devastator asupra vieții acesteia;
• Dependența de droguri : de la canabis la opioide sau substanțe de sinteză, inclusiv tutun, consumul acestor substanțe are potențialul de a deveni rapid compulsiv, transformându-se într-o dependență per se. Bineînțeles, această adicție produce daune cognitive, sociale, fizice și emoționale. Psihoterapia pentru dependența de droguri este foarte importantă nu doar pentru vindecare, ci pentru recuperarea durabilă a pacientului;
• Dependența de jocuri de noroc: este o adicție comportamentală, din păcate din ce în ce mai frecventă, caracterizată prin pierderea controlului pacientului asupra impulsului de a juca la astfel de alternative de câștig rapid. Tratamentul pentru dependența de jocuri de noroc include intervenții terapeutice specifice de restructurare cognitivă a pacientului și de control al impulsului nociv de a juca;
• Dependența emoțională: este o formă de adicție, deseori, subdiagnosticată și chiar trecută cu vederea, probabil ca urmare a naturii ei – incapacitatea unei persoane de a funcționa corespunzător în absența unei relații sau a aprobării altora. Tratamentul pentru dependența emoțională presupune o restructurare a identității de sine și o stabilire cât mai clară a granițelor emoționale;
• Dependența de tehnologie: trăim într-o epocă a digitalizării, într-o „epocă smart”, în care tehnologia este parte integrantă a vieții fiecăruia dintre noi. Pe de altă parte, întocmai acest lucru a dus la stabilirea unui nou diagnostic clinic, inclus în Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DMS), numit „dependența de tehnologie” – utilizarea excesivă și patologică a gadget-urilor, rețelelor sociale sau jocurilor video, care are impact negativ asupra integrității sociale și emoționale a pacientului;
• Dependența de sex, mâncare sau cumpărături: aceste tipuri sunt adesea mascate de rușinea pacientului, un sentiment copleșitor și incomod, dar implică, la nivel fiziopatologic, exact aceleași circuite de satisfacere a recompensei precum drogurile, alcoolul, tutunul, fiind dificil de gestionat fără ajutor specializat pentru tratament dependențe.

Acestea sunt câteva dintre cele mai comune tipuri de adicții care, de cele mai multe ori, ridică necesitatea psihoterapiei în vederea tratării.

Cauze și factori de risc pentru adicții

Adicțiile – fie ele legate de substanțe (alcool, droguri) sau comportamente (jocuri de noroc, relații sexuale, cumpărături compulsive, relații toxice) – nu sunt rezultatul unei singure cauze, ci produsul unui cumul complex de factori biologici, psihologici și sociali. Pentru a o înțelegere cât mai clară a mecanismelor implicate în consolidarea unei dependențe, este necesar să analizăm atât separat, cât și în sinergie, acești factori.

Factori biologici

Cercetările în neuroștiință și genetică au demonstrat că predispoziția biologică joacă un rol foarte important, chiar subestimat, în apariția tulburărilor de tip adictiv. Anumiți indivizi prezintă o așa-zisă „vulnerabilitate neurobiologică” la adicții, ceea ce înseamnă că răspunsul sistemului dopaminergic – implicat în circuitul recompensei – este diferit față de cel al unei persoane fără această predispoziție genetică.

Consumul repetat al unei substanțe sau un comportament compulsiv duce la activarea intensă a circuitului mezolimbic, în special în zona nucleului accumbens. Dopamina, neurotransmițătorul implicat în anticiparea și trăirea plăcerii, este eliberată în cantități mari, inducând o stare euforică. Cu timpul, creierul se adaptează, reducând sensibilitatea receptorilor dopaminergici, ceea ce determină toleranța și nevoia de doze tot mai mari pentru același efect.

Analizele genetice au identificat variante genetice asociate cu riscul crescut de adicție. De exemplu, polimorfismul genelor care codifică receptorii dopaminergici (precum DRD2, DRD4) sau genele transportorilor de serotonină și GABA influențează susceptibilitatea individuală. În familiile cu istoric de dependență de alcool sau droguri, riscul de a dezvolta o adicție este semnificativ crescut.

Factori psihologici

Dimensiunea psihologică a adicției este extrem de importantă, întrucât mecanismele interne de reglare emoțională, traumele din copilărie și tiparele de gândire contribuie decisiv la vulnerabilitatea pacientului în fața unei adicții. De exemplu, copiii crescuți în medii abuzive, neglijente sau instabile dezvoltă stiluri de atașament anxios sau evitant, ceea ce le afectează capacitatea de a face față stresului în mod sănătos. Consumul de substanțe sau comportamentele compulsive devin strategii de coping pentru a umple „un gol emoțional”.

Există o rată înaltă de comorbiditate între adicții și alte tulburări psihice, cum ar fi depresia majoră, tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de personalitate borderline, ADHD sau PTSD. Adesea, dependența apare ca o formă de automedicație. De exemplu, o persoană cu anxietate socială poate recurge la alcool pentru a-și reduce inhibițiile în contexte sociale.

Persoanele care nu au învățat strategii eficiente de gestionare a stresului sau a emoțiilor intense (furie, tristețe, singurătate) pot apela la substanțe sau comportamente de tip adictiv ca formă de „anesteziere” emoțională. Acesta este un mecanism de evitare dezadaptativ, care duce la întărirea dependenței.

Factori sociali și de mediu

Mediul în care trăim joacă, de asemenea, un rol în dezvoltarea sau prevenirea comportamentelor adictive. Acești factori pot facilita apariția unei dependențe sau, dimpotrivă, o pot preveni. Modelele parentale au un impact profund asupra copilului. Părinții care consumă alcool, droguri sau prezintă comportamente compulsive transmit mesaje ambigue despre consum, uneori normalizându-l. 

Adolescenții și adulții tineri sunt deosebit de vulnerabili la influența anturajului. Inițierea în consumul de substanțe sau în comportamente riscante apare adesea în contexte de grup, în care validarea socială și nevoia de apartenență la grupuri sunt prioritare. 

Disponibilitatea ușoară a alcoolului, jocurilor de noroc, substanțelor psihoactive sau pornografiei crește considerabil șansa de a iniția și întreține un comportament adictiv. De exemplu, în cazul dependenței de alcool, costul redus și publicitatea excesivă sunt factori de risc semnificativi.Sărăcia, șomajul, marginalizarea sau lipsa oportunităților educaționale sunt asociate cu un risc crescut de adicție. De multe ori, în astfel de contexte, consumul devine o formă de escapism.

Simptome

Bineînțeles, simptomele unei adicții variază în funcție de tipul acesteia. Totuși, există un set comun de trăsături care pot semnala o astfel de problemă:

• toleranța din ce în ce mai crescută la obiectul dependenței (nevoia de cantități din ce în ce mai mari pentru a obține același efect de recompensă);
• pierderea controlului (imposibilitatea de a reduce, limita sau opri comportamentul);
• neglijarea responsabilităților în detrimentul satisfacerii dependenței (responsabilitățile pot fi de natură profesională, familială sau chiar personală);
• retragere socială și izolare;
• apariția simptomelor de sevraj în lipsa ingestiei substanței sau practicării comportamentului care face obiectul dorinței;
• mințirea celor din jur și adoptarea unui caracter defensiv în momentul în care o persoană din mediul exterior menționează caracterul nociv al obiectului dorinței;
• trăirea cu sentimente de vinovăție și rușine.

În cazul dependenței de alcool, de exemplu, apar și manifestări fizice precum tremor, transpirații, iritabilitate și, în forme severe, delirium tremens. Testul pentru dependența de alcool este un prim pas simplu în evaluarea severității. În funcție de rezultatele acestuia, ulterior se optează pentru diferite alternative de tratament adicții.

Diagnostic

Diagnosticarea adicțiilor implică, deseori, evaluarea psihologică amănunțită. Se analizează istoricul comportamental al pacientului – tiparele de consum, motivațiile, relațiile sociale, prezența eventualelor comorbidități. Multor pacienți care consultă un psihoterapeut le sunt recomandate, chiar de la prima ședință, instrumente standardizate – chestionare clinice, interviuri structurate – pentru a pune într-o cheie obiectivă nivelul dependenței. 

Este important ca diagnosticul să fie pus de un specialist în domeniu, pentru a face diferența clară între forme specifice precum utilizarea ocazională și repetată, abuzul de substanțe sau o adevărată tulburare adictivă. Ulterior, se poate opta pentru diferite alternative de tratament adicții, în conformitatea nevoilor specifice ale pacientului.

Tratament adicții

Un tratament pentru dependențe – unul eficient, în primul rând – presupune o abordare personalizată, multidisciplinară și orientată spre cauzele profunde ale comportamentului adictiv al pacientului. Nu ne limităm la tratarea și ameliorarea simptomelor, ci ne concentrăm pe identificarea cauzei de bază, în primul rând, iar ulterior tratarea acesteia. Psihoterapia individuală și de grup – după preferințe – sunt nucleul central al alternativelor de tratament adicții, completată, dacă este cazul, de intervenția farmacologică.

Avantajele terapiei pentru dependențe cu un psihoterapeut

Lucrul cu un psihoterapeut pentru tratarea adicțiilor este, în esență, indicat de numeroase studii științifice și rezultate clinice. Pentru rezultate pe termen lung, este necesar să se intervină nu asupra simptomelor, ci asupra cauzelor – și acest lucru se întâmplă în cadrul ședințelor de psihoterapie. 

Terapia te ajută să identifici „golurile” pe care le umpleai – voluntar sau nu – prin comportamentul compulsiv, să dezvolți noi strategii de adaptare, mult mai sănătoase și sustenabile pe termen lung, și chiar să recuperezi părți pierdute ale identității tale, pe care le „mascai” prin satisfacerea dorințelor. De asemenea, psihoterapia aduce în prim-plan reziliența – capacitatea ta naturală de a-ți reveni, de a învăța din suferință și de a construi pe aceasta, și nu sub greutatea acesteia.