Trăim într-o perioadă în care accentul este pus constant pe productivitate și pe succes, pe reușite și atingerea obiectivelor. Implicit, presiunea este resimțită atât la nivel intrinsec, cât și extrinsec. Într-un astfel de context, tot mai multe persoane – indiferent de vârstă, dar, în special, adolescenții și tinerii adulți – se confruntă cu o realitate tăcută, invizibilă, adesea subestimată și greșit înțeleasă: depresia.
Chiar dacă, deseori, este confundată cu o simplă stare de tristețe marcantă, care pare să treacă și să se amelioreze, doar pentru a reveni ulterior, aceasta este o tulburare de natură psihiatrică, recunoscută de comunitatea medicală drept una dintre cele mai invalidante boli psihiatrice, la nivel global. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, această boală afectează peste 280 de milioane de oameni la nivel global.
Este timpul să înțelegem mult mai bine această afecțiune, să îi oferim atenția medicală necesară și să nu o percepem drept „o slăbiciune de caracter”. Pentru că ea nu este dovada unei slăbiciuni, ci o afecțiune existentă care poate fi tratată eficient, dacă este abordată corect.
Ce este depresia?
Aceasta este o tulburare de dispoziție caracterizată printr-o stare persistentă de tristețe, lipsă de interes sau plăcere în activitățile zilnice (anhedonie) însoțită de o serie de simptome cognitive, fizice și comportamentale. Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a cincea (DSM-5), pentru a pune diagnosticul de episod depresiv major, este necesară prezența a cel puțin cinci dintre următoarele simptome timp de minimum două săptămâni:
- dispoziție depresivă pe aproape tot parcursul zilei;
- pierderea interesului sau a plăcerii pentru aproape toate activitățile;
- pierdere sau creștere semnificativă în greutate;
- insomnie sau hipersomnie;
- agitație sau lentoare psihomotorie;
- oboseală sau lipsă de energie;
- sentimente de inutilitate sau vinovăție excesivă;
- scăderea capacității de concentrare;
- gânduri recurente privitoare la moarte sau suicidare.
Aceste simptome afectează în mod semnificativ componenta socială, profesională sau alte domenii importante ale vieții persoanei în cauză.
Tipuri de depresie
Este important de știut faptul că această boală nu se manifestă la fel pentru toți pacienții. Clinic, pot fi diferențiate mai multe tipuri – fiecare având caracteristici particulare în ceea ce privește variabile precum intensitatea simptomelor, durata, cauzele și factorii declanșatori.
Depresia majoră
Cunoscută și ca „episod depresiv major”, aceasta este forma cea mai severă formă clinică a acestei afecțiuni. Persoanele afectate tind să experimenteze o incapacitate totală de a funcționa normal, pierderea interesului față de activități uzuale, de bază, oboseală cronică, sentimente intense de vinovăție și, în unele cazuri, chiar idei suicidare.
Depresia cronică
Cunoscută și sub denumirea de tulburare distimică, aceasta se manifestă printr-o stare depresivă moderată, persistentă pentru cel puțin doi ani. Simptomele sunt relativ similare cu cele ale depresiei majore, însă sunt mai puțin severe. Cu toate acestea, pe termen lung afectează în mod semnificativ calitatea vieții pacientului.
Depresia bipolară
Este specifică persoanelor diagnosticate cu tulburare bipolară, unde episoadele de tristețe acută alternează cu episoade maniacale sau hipomaniacale. Faptul că simptomele depresive alternează cu fazele de euforie acută reprezintă un factor important care contribuie la stabilirea diagnosticului psihiatric.
Depresia sezonieră
Acest tip se asociază schimbărilor sezoniere – cum ar fi așa-zisa „astenie de primăvară” – și, prin urmare, tinde să apară în perioada de tranziție (iarnă-primăvară, toamnă-iarnă). Simptomele includ un anumit nivel de oboseală, creșterea apetitului (mai ales pentru carbohidrați), tendința de izolare și retragere socială, hipersomnie.
Depresia postnatală
Numită și „depresie postpartum”, acest tip afectează doar femeile aflate în perioada postnatală, de obicei în primele săptămâni după naștere. Se manifestă printr-un sentiment acut și profund de tristețe, iritabilitate, dificultăți de atașare față de copil și, în forme foarte severe, chiar prin gânduri intruzive privitoare la vătămarea copilului (infanticid).
Depresia atipică
Este o formă a bolii în care dispoziția pacientului tinde să se îmbunătățească, însă temporar, ca răspuns la diferite tipuri de evenimente pozitive. Alte simptome asociate includ hipersomnie (somnolența excesivă), hiperfagie (bulimia nervoasă), senzația de „greutate” în mâini și picioare și fragilitate emoțională (spre exemplu, pacientul tinde să fie foarte sensibil la respingere, se învinovățește frecvent fără a exista un fundament real).
Care sunt cauzele depresiei?
Cauzele sunt deosebit de variate. Din punct de vedere fiziopatologic, este vorba despre dezechilibrele biochimice apărute la nivelul neurotransmițătorilor din creier – dopamină, serotonină, noradrenalină. Pe de altă parte, aceste dezechilibre pot avea la bază următoarele:
- predispoziție genetică;
- expunerea constantă la stresori (stresul prelungit);
- traume din copilărie (violență, abuz, divorțul părinților, stigmatizare);
- boli cronice (cancer, boli cardiovasculare, tulburări neurologice);
- dezechilibre hormonale (tulburările tiroidiene, spre exemplu);
- consumul de substanțe toxice (tutun, alcool) sau psihoactive (droguri).
Această boală are o etiologie multifactorială. De exemplu, există și situații în care deficitele nutriționale – cum ar fi deficitul de vitamina D, B6, B12, fier și acid folic – pot mima simptome foarte similare. Din acest motiv, diagnosticul diferențial, stabilit de către medicul psihiatru, este esențial în vederea inițierii cât mai precoce a tratamentului de specialitate.
Factori de risc pentru depresie
Deși această boală poate apărea la orice persoană, există anumiți factori care, într-adevăr, cresc riscul unei astfel de tulburări. Printre cei mai comuni se regăsesc următorii:
- istoricul familial;
- traume psihologice (îndeosebi, în perioada copilăriei);
- singurătatea, lipsa contactului și interacțiunilor sociale, lipsa unei rețele de suport;
- evenimente cu potențial tragic asupra individului (deces, divorț, pierderea locului de muncă);
- afecțiuni medicale subiacente;
- dezechilibre hormonale;
- consum excesiv de alcool și substanțe ilicite;
- statut socio-economic redus.
Spre exemplu, depresia majoră tinde să fie mai frecventă la persoanele care nu au relații sociale, care sunt divorțate sau care au trecut prin decesul partenerului de viață. De asemenea, acești pacienți tind să aibă, deseori, și comorbidități – dependența de droguri și alcool, tulburări de panică, tulburări de anxietate socială și obsesiv-compulsive. La adulții în vârstă, boala este predominant diagnosticată în rândul celor cu alte afecțiuni asociate.
Simptome depresie
Simptomele sunt diverse și pot varia în funcție de severitatea bolii și de tipul ei. Ele se împart în două categorii principale: simptome fizice și psihice.
Simptome fizice
- tulburări de somn (insomnie sau somn excesiv);
- oboseală cronică;
- dureri de cap;
- probleme gastrointestinale (balonare, distensie abdominală, diaree, constipație);
- modificări ale apetitului și greutății corporale;
- scăderea libidoului (apetitului sexual).
Simptome psihice
- senzația de tristețe profundă, deseori nejustificată;
- iritabilitate;
- pierderea interesului pentru activități (anhedonie);
- dificultăți de concentrare, de păstrare a atenției;
- sentimente de inutilitate, vinovăție sau neajutorare, neînțelegere;
- idei suicidare.
Este foarte important de menționat că, în cele din urmă, cu astfel de simptome se pot confrunta și persoanele care nu au depresie clinică. Totuși, în cazul variantei clinice, simptomele tind să fie constante și, mai mult decât atât, afectează capacitatea funcțională a pacientului, ceea ce duce la probleme de ordin social, profesional și chiar intim.
Care este diferența dintre depresie și anxietate?
Deși pot apărea chiar simultan și pot fi confundate, ele sunt tulburări psihiatrice distincte. Anxietatea, spre exemplu, implică o stare intensă de îngrijorare, de frică și tensiune, deseori determinată de un factor care provoacă o frică supradimensionată față de pericolul real pe care îl ridică. Pe de altă parte, depresia este dominată de lipsa de energie, de o tristețe profundă și pierderea speranței. Totuși, multe persoane se confruntă cu așa-zisa tulburare mixtă depresiv-anxioasă, patologie în cadrul căreia simptomele celor două afecțiuni se asociază.
Ce categorii de persoane sunt mai predispuse la depresie?
Femeile
Incidența relativ mai ridicată în rândul femeilor se datorează, în primul rând, variațiilor hormonale – menstruație, sarcină, menopauză –, însă și presiunilor sociale moderne. Conform datelor, femeile sunt de două ori mai predispuse decât bărbații să dezvolte această afecțiune.
Adulții tineri
În general, tinerii adulți traversează perioade specifice vieții – presiunile academice, tranzițiile majore în viață, găsirea unui partener, incertitudini existențiale, presiuni economice ș.a. Toate acestea, mai ales prin efectul cumulat, pot contribui la declanșarea episoadelor depresive.
Persoanele cu istoric de afecțiuni psihice în familie
În esență, deosebit de multe entități clinice – nu doar de natură psihiatrică – au și o componentă genetică și ereditară. Implicit, riscul de a dezvolta această boală crește dacă există membri ai familiei anterior diagnosticați cu tulburări afective sau alte afecțiuni psihiatrice.
Persoanele care consumă alcool sau substanțe psihoactive
Consumul de alcool și abuzul de substanțe psihoactive are potențialul negativ de a afecta biochimia cerebrală, adică homeostazia (echilibrul) neurotransmițătorilor cerebrali. În esență, orice dezechilibru la acest nivel se traduce prin apariția simptomelor psihiatrice și, în timp, a bolilor de această natură.
Când trebuie să te adresezi unui specialist?
După cum deja s-a menționat, este firesc ca în viața de zi cu zi să ne confruntăm periodic cu astfel de simptome. Pe de altă parte, este nefiresc ca aceste simptome să persiste, să nu se amelioreze, ba chiar să se agraveze odată cu trecerea timpului. Pacientul ar trebui să se adreseze unui specialist – medicului psihiatru sau psihologului – atunci când simptomele de tristețe, de oboseală marcantă, lipsă de motivație, lipsa interesului față de activitățile zilnice persistă mai mult de două săptămâni și afectează viața personală, profesională sau socială. De asemenea, în cazul în care apar idei suicidare intruzive, dificil de îndepărtat, se recomandă solicitarea cât mai rapidă a serviciilor medicale profesionale.
Cum este diagnosticată depresia?
Diagnosticul este unul clinic. Acest lucru înseamnă că medicul va avea în vedere în special anamneza pacientului (istoricul medical), va purta un dialog cu acesta, îl va întreba despre simptome, durata acestora și eventualii factori declanșatori. Mai există și chestionare standardizate, cum ar fi Patient Health Questionnaire-9(PHQ-9), care se folosesc atât pentru screening, cât și pentru diagnosticarea și monitorizarea răspunsului la tratament în cazul tulburării depresive majore.
PHQ-9 folosește 9 itemi corespunzători criteriilor DMS-5 și evaluează, de asemenea, afectarea psihosocială a pacientului. Scorurile PHQ-9 variază de la 0 la 27; un scor mai mare sau egal cu 10 indică, în mod obișnuit, un posibil diagnostic de tulburare depresivă majoră.
De asemenea, pentru excluderea altor afecțiuni se pot efectuate diferite teste de laborator – hemoleucograma completă, TSH-ul, tiroxina liberă, vitamina D, analize de urină și screening-ul toxicologic – pentru a exclude alte cauze organice sau medicale ale bolii.
Ce ajută la depresie? Metode de tratament
Tratamentul variază în funcție de severitate, durata simptomelor și, bineînțeles, în funcție de fiecare pacient în parte. Pentru un răspuns terapeutic nu doar mult mai bun, ci și mult mai rapid, este de dorit să se inițieze o asociere de intervenții terapeutice, mizându-se în egală măsură și pe schimbări specifice în stilul de viață al pacientului.
Schimbări în stilul de viață
Pacientului care suferă de această boală îi este recomandat să adopte un stil de viață cât mai specific, care include în special:
- exerciții fizice regulate, atent dozate, fără suprasolicitarea organismului;
- o alimentație cât mai echilibrată, bogată în fructe, legume, cu asigurarea zilnică a necesarului caloric și de macro și micronutrienți;
- evitarea consumului de alcool, a tutunului, a drogurilor;
- adoptarea unei rutine zilnice în vederea îndeplinirii sarcinilor și atingerii obiectivelor;
- adoptarea unei rutine stricte de somn, cu respectarea numărului necesar de ore de somn.
S-a constatat faptul că pacienții care, pe lângă celelalte alternative terapeutice, fac schimbări specifice și în stilul de viață, au un răspuns mult mai bun la tratament și o calitate a vieții mult mai bună.
Psihoterapie
Într-un sens foarte restrâns, psihoterapia presupune sesiuni periodice cu un psiholog specializat. Aceste sesiuni au rolul de a ajuta pacientul să identifice și să corecteze tiparele de gândire negativă și cauzele acestora. În cadrul clinicii Atelier PSY, procesul psihoterapeutic este foarte complex, iar rezultatele sale au potențialul de a schimba în bine viața pacientului. Pe scurt, psihoterapia abordează de cele mai multe ori problema, fiind o soluție terapeutică pe termen lung.
Terapia cognitiv-comportamentală
Dintre toate alternativele terapeutice, psihoterapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai eficiente forme de psihoterapie pentru depresie. Aceasta se concentrează pe identificarea și modificarea gândurilor și comportamentelor negative sau disfuncționale.
Tratament medicamentos
De cele mai multe ori, tratamentul medicamentos este asociat tratamentului psihoterapeutic. În cazul acestei bolii, medicul psihiatru poate prescrie antidepresive precum inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS). Eficiența lor este resimțită, de obicei, după 2-6 săptămâni de administrare constantă, conform recomandărilor specialistului. Este important de mentionat ca doar medicul psihiatru poate prescrie medicație antidepresivă, nu și psihologul.
Rolul psihoterapeutului în tratarea depresiei
În contextul tulburărilor psihiatrice, psihoterapeutul este precum catargul unei bărci aflate pe mare în timpul furtunii. El este un pilon esențial în procesul de vindecare – este „un spațiu sigur” în care pacientul poate descoperi cauzele care stau la baza acestei afecțiuni. Într-un context terapeutic empatic, unde nu există loc de prejudecăți sau judecăți, unde dreptatea și vina nu sunt împărțite, persoana afectată are ocazia să își exploreze gândurile, emoțiile și traumele care stau la baza stării sale.
Rolul psihoterapeutului nu este de a oferi pacientului soluții rapide, ci de a ghida pacientul spre o mai bună și profundă înțelegere a propriilor mecanisme mentale și emoționale. Un aspect important al acestei intervenții este consolidarea unei „alianțe terapeutice” solide – o relație bazată pe încredere, respect și colaborare. Deseori, doar această conexiune în sine are potențial curativ – mai ales pentru persoanele care se simt singure, neînțelese, izolate.
Un psihoterapeut cu experiență, așa cum vei găsi în cadrul clinicii noastre, va folosi tehnici validate științific (terapia cognitiv-comportamentală, psihodinamică, centrată pe emoții) și le va adapta în funcție de nevoile unice și individuale ale fiecărui pacient în parte.
Complicații ale depresiei
În lipsa unui tratament de specialitate și, mai ales, prin expunerea constantă la factori declanșatori și agravanți, această boală poate duce la:
- izolare socială semnificativă;
- probleme la locul de muncă;
- probleme în viața de cuplu;
- abuz de substanțe;
- boli sistemice (cardiovasculare, hormonale);
- scăderea imunității și predispoziția crescută la infecții;
- autovătămare și chiar intenții suicidare.
S-a constatat că persoanele cu depresie majoră, spre exemplu, au un risc mai ridicat de a dezvolta un comportament autodistructiv și de a apela la consumul de tutun, alcool și substanțe psihoactive. Impactul negativ – mai ales susținut pe termen lung – al tulburărilor psihiatrice nu ar trebui niciodată subestimat.
Sfaturi pentru prevenție
În anumite situații date – mai ales în contextul expunerii la stresori și stilului de viață inadecvat – boala poate fi prevenită. În acest sens, se recomandă următoarele:
- menținerea și îmbunătățirea relațiilor sociale;
- adoptarea unor tehnici specifice pentru relaxare (citit, mindfulness, aromaterapie, yoga, respirație conștientă);
- activitate fizică susținută (în special, antrenamente de tip cardio – alergat, ciclism);
- adoptarea unei alimentații cât mai echilibrate, evitarea supraalimentării sau subalimentării.
De asemenea, somnul este un factor foarte important în consolidarea unei stări de spirit cât mai pozitive și sănătoase. Este de dorit adoptarea unui anumit program de somn, cu respectarea necesarului orelor de somn, și complianța crescută la acesta.
Așadar, depresia este o boală gravă, dar tratabilă. Cu ajutorul unui diagnostic corect, al tratamentului adecvat și al suportului psihologic, majoritatea persoanelor afectate pot reveni la o viață normală. Nu ignora semnele – cere ajutorul specialiștilor noștri la timp! Sănătatea mintală este la fel de importantă ca sănătatea fizică – sau poate chiar mai importantă.
Surse de informație:
- Major Depressive Disorder – NCBI
- Depression: Learn More – Types of depression
- What Is Depression? – APA
- Depression – Cleveland Clinic
- Depression – Mind UK
- Depression (major depressive disorder) – Mayo Clinic
