Tulburarea Borderline: De ce apare și cum se poate gestiona?

„Simt totul prea intens” – este una dintre cele mai frecvente expresii pe care o vei auzi de la o persoană cu tulburare borderline. Pentru unii, viața emoțională e ca un ocean liniștit. Pentru alții, e o furtună permanentă, în care valurile iubirii, furiei și disperării se succed cu o viteză uluitoare.

Dacă te-ai întrebat vreodată ce înseamnă borderline sau de ce această afecțiune pare atât de complexă și dificil de înțeles, acest articol îți va explica totul – pe înțelesul tău, dar cu rigoarea informațiilor medicale actuale.

Vom descoperi de ce apare sindromul borderline, care sunt simptomele BPD, cum se manifestă la femei și bărbați, ce tratamente există și, mai ales, cum se poate gestiona o astfel de tulburare de personalitate BPD.

Ce este Borderline (BPD)?

Tulburarea de personalitate borderline – cunoscută internațional sub acronimul BPD (Borderline Personality Disorder) – este o afecțiune psihiatrică caracterizată printr-un tipar persistent de instabilitate emoțională, imagine de sine fragilă și relații interpersonale intense, dar instabile. Persoanele cu aceasta tulburare trăiesc emoțiile la o intensitate extremă. 

O simplă ceartă, un gest de respingere sau o critică minoră pot declanșa reacții disproporționate – de la furie explozivă la disperare profundă. Acest dezechilibru emoțional se reflectă în comportamente impulsive și uneori autodistructive.

BPD înseamnă o instabilitate cronică la nivel afectiv, comportamental și relațional. O persoană cu BDP se poate iubi și urî în același timp, se poate simți complet abandonată chiar și în prezența celor dragi și poate trece de la idealizarea unei persoane la devalorizarea ei în câteva ore.

Istoric, conceptul de borderline a evoluat mult. Încă din Grecia Antică, Hipocrate descria oameni cu stări de spirit contradictorii. În secolul XX, psihanaliștii Adolph Stern și Frieda Fromm-Reichmann au observat pacienți care nu se încadrau nici în nevroze, nici în psihoze – erau „la graniță”. De aici și numele „tulburare borderline”, adică „pe margine” între normalitate și psihoză. În anii ’60-’70, psihiatrul Otto Kernberg a definit clar trăsăturile acestei afecțiuni, punând accent pe dificultățile de integrare a unei imagini stabile despre sine și ceilalți.

Studiile epidemiologice estimează prevalența tulburării BDP în populația generală între 0,7% și 2,7%, simptomele manifestându-se de obicei la începutul vârstei adulte. În medicina primară, prevalența este de 6%, iar în clinici psihiatrice ambulatorii rata este de 11-12%, în timp ce pentru pacienții internați în psihiatrie aceasta ajunge la 22%.

Deși femeile au o rată ușor mai mare de BPD decât bărbații (3% față de 2,4%), în mediile psihiatrice ambulatorii prevalența BPD este mult mai ridicată la femei (78% față de 28%).

Care sunt cauzele apariției sindromului?

De ce apare sindromul borderline? Nu există un singur răspuns. Specialiștii susțin că este rezultatul unui amestec complex între factori genetici, biologici și de mediu, în special experiențele traumatice din copilărie.

Cercetările actuale arată că tulburarea apare printr-o interacțiune între gene și mediul de viață, care afectează dezvoltarea creierului și reglarea emoțiilor. Cu alte cuvinte, nu te naști neapărat cu această tulburare, dar poți fi predispus(ă), iar traumele timpurii pot „activa” vulnerabilitatea.

Principalele cauze și mecanisme implicate se consideră a fi:

• Factorii genetici: studiile arată că moștenirea genetică reprezintă aproximativ 40% din riscul de a dezvolta BPD. Dacă un părinte sau un frate geamăn are această afecțiune, riscul crește semnificativ;
• Experiențele adverse din copilărie: abuzul fizic, sexual sau emoțional, neglijarea, lipsa afecțiunii părintești, mediul familial instabil sau expunerea la violență pot contribui decisiv;
• Factori sociali și psihologici: climatul familial rece, lipsa atașamentului sigur, pedepsele dure, invalidarea emoțională sau lipsa sprijinului în copilărie sunt puternic asociate cu tulburarea de personalitate borderline;
• Neurobiologie: s-a observat o hiperactivitate a amigdalei cerebrale (responsabilă de procesarea emoțiilor) și o activitate scăzută a cortexului prefrontal, zona care reglează impulsurile, la persoanele cu această tulburare;
• Factori temperamentali: persoanele cu BPD au de obicei un temperament marcat de anxietate, impulsivitate și o sensibilitate emoțională ridicată.

Psihanaliștii evidențiază rolul mecanismelor inconștiente:

• Splitting (divizare): perceperea oamenilor ca „total buni” sau „total răi”;
• Proiecția: atribuirea propriilor emoții negative altora;
• Acting out: comportamente impulsive pentru a exprima emoții reprimate.

Kernberg a arătat că experiențele materne contradictorii duc la anxietate intensă și dificultăți în integrarea unei imagini unitare despre sine și ceilalți. Aceasta explică multe dintre simptomele BPD observate la adulți.

Pe scurt, sindromul borderline nu este „vina” nimănui. El rezultă dintre sinergia între predispoziția genetică și contextul de viață care modelează felul în care o persoană simte și reacționează.

Factori de risc

Există anumite condiții care cresc probabilitatea de a dezvolta tulburare borderline:

• Istoric familial de tulburare de BPD sau alte afecțiuni psihice (de exemplu, tulburare bipolară);
• Abuz fizic, emoțional sau sexual în copilărie;
• Pierderea timpurie a unui părinte sau despărțirea repetată de persoanele dragi;
• Creșterea într-un mediu instabil, conflictual, cu consum de substanțe sau lipsă de afecțiune;
• Temperament impulsiv sau anxios încă din copilărie;
• Expunerea la modele parentale disfuncționale (de exemplu, un părinte agresiv sau instabil emoțional).

Care sunt simptomele Borderline?

Simptomele pot varia semnificativ de la o persoană la alta, dar există un tipar comun de instabilitate emoțională, comportamentală și relațională. Printre simptomele BDP comune se numără:

• Instabilitate afectivă: schimbări bruște de dispoziție, treceri rapide de la fericire la furie sau tristețe intensă;
• Frica profundă de abandon, real sau imaginar, care duce la comportamente disperate de a evita respingerea;
• Relații intense, dar instabile: trecerea de la idealizarea unei persoane („este perfectă”) la devalorizare („m-a trădat complet”);
• Identitate fragilă: o imagine de sine schimbătoare, senzația că „nu știi cine ești cu adevărat”;
• Comportamente impulsive: cheltuieli necontrolate, sex neprotejat, abuz de substanțe, mâncat compulsiv, condus periculos;
• Tendințe autodistructive: automutilare (tăieturi, arsuri), tentative de suicid sau comportamente de risc;
• Sentimente cronice de gol interior și lipsă de sens;
• Furie intensă, inadecvată, urmată adesea de vinovăție.

De asemenea, persoanele afectate se pot confrunta cu simptome disociative sau episoade de paranoia tranzitorii, mai ales în situații de stres puternic.

Femeia cu Borderline

Femeia borderline trăiește emoțiile ca pe o cursă continuă între iubire și disperare. Este adesea extrem de empatică, sensibilă și intuitivă, dar poate fi copleșită de intensitatea propriilor trăiri.

Trăsăturile și comportamentele specifice sunt:

• Hiperreactivitate emoțională: răspunde exagerat la stimuli emoționali, chiar și la situații minore;
• Nevoia intensă de afecțiune și validare, combinată paradoxal cu frica de a fi respinsă;
• Oscilații între idealizare și devalorizare a partenerului sau prietenilor;
• Tendințe de autovătămare, mai ales în momente de respingere;
• Dependență emoțională, urmată de distanțare bruscă;
• Instabilitate în carieră și relații sociale, cauzată de dificultăți în reglarea emoțiilor.

Scenariu tipic: partenerul întârzie la întâlnire → femeia percepe acest lucru ca abandon → furie și lacrimi → reconciliere rapidă cu sentiment de vinovăție și remușcare.

Cum se comportă atunci când se află într-o relație?

În relație poate părea la început partenera ideală: pasională, atentă, implicată. Însă frica de abandon o face să interpreteze fiecare absență sau tăcere drept respingere. De exemplu, dacă partenerul nu răspunde la un mesaj timp de o oră, ea poate trece de la iubire intensă la furie și lacrimi, simțindu-se „lăsată baltă”.

În viața reală, multe femei cu BPD pot alterna perioade de conexiune profundă cu momente de retragere, pentru a se proteja de suferință. Ele pot iubi intens, dar frica de pierdere le face să reacționeze impulsiv, sabotând relația chiar și atunci când partenerul le iubește cu adevărat.

Bărbatul cu Borderline

Bărbatul borderline este adesea perceput ca rebel, impulsiv și greu de înțeles. În spatele furiei sau agresivității se ascunde, de fapt, o vulnerabilitate emoțională profundă. Trăsături și comportamente tipice pot fi:

• Impulsivitate crescută: comportamente riscante, adesea cu tentă autodistructivă (condus periculos, consum de alcool, bătăi);
• Dificultăți în exprimarea emoțiilor, care se transformă în furie reprimată;
• Frica intensă de abandon, mascată prin atitudini de autosuficiență;
• Probleme cu controlul furiei și episoade de gelozie extremă;
• Tendințe depresive și sentimente de gol interior;
• Risc mai mare de suicid decât la femeile cu aceeași tulburare.

Cum se comportă bărbații în relații?

În relație, el poate fi pasional și protector, dar și posesiv sau imprevizibil. Poate trece rapid de la „te iubesc” la „nu mai pot cu tine”, fiindcă intensitatea emoțională îl copleșește. Un exemplu tipic: un bărbat cu tulburare borderline poate verifica obsesiv telefonul partenerului, convins că este trădat, iar apoi să se simtă vinovat și disperat că a rănit persoana iubită. În adâncul lor, acești bărbați își doresc stabilitate, dar frica de respingere îi face să provoace tocmai ceea ce se tem mai mult – despărțirea.

Ce complicații pot apărea la pacienții cu BPD?

Boala borderline este asociată cu o serie de complicații grave, atât psihologice, cât și fizice:

• Risc crescut de suicid (peste 5% dintre pacienți ajung să-și ia viața, iar 75% au cel puțin o tentativă);
• Comorbidități psihiatrice: depresie majoră, anxietate, tulburare bipolară, tulburări de alimentație, dependențe;
• Probleme medicale: obezitate, diabet, hipertensiune, boli cardiovasculare;
• Relații distructive și dificultăți de menținere a locului de muncă;
• Dificultăți în accesarea și continuarea tratamentului, mai ales din cauza neîncrederii sau fluctuațiilor emoționale.

Deși prognosticul poate părea rezervat, vestea bună este că, prin tratament psihoterapeutic și suport adecvat, majoritatea pacienților învață să-și gestioneze emoțiile și să ducă o viață echilibrată.

Cine și cum poate diagnostica această boală?

Diagnosticul de tulburare de personalitate borderline este stabilit de un psihiatru sau psiholog clinician, în cadrul unor servicii de psihiatrie specializate. De obicei, se folosesc teste psihologice precum Minnesota Multiphasic Personality Inventory (MMPI-2) sau testul Rorschach, pentru a evalua structura personalității. Totuși, cel mai important instrument rămâne interviul clinic detaliat.

Criteriile de diagnostic din DSM-5-TR cer prezența a cel puțin 5 dintre următoarele simptome:

1. Eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar;
2. Un tipar de relații interpersonale instabile și intense, caracterizat prin alternanța între extremele idealizării și devalorizării;
3. Tulburare de identitate: imagine de sine sau simț al sinelui marcat și persistent instabil;
4. Impulsivitate în cel puțin două domenii cu potențial de auto-vătămare, de exemplu: cheltuieli excesive, consum de substanțe, condus periculos, comportament sexual riscant sau alimentație compulsivă;
5. Comportament suicidar recurent, gesturi sau amenințări cu sinuciderea sau comportament de auto-mutilare;
6. Instabilitate afectivă datorată unei reacții marcate a dispoziției, de exemplu: disforie intensă episodică, anxietate sau iritabilitate, de obicei durând câteva ore și rar mai mult de câteva zile;
7. Sentimente cronice de gol interior;
8. Furie intensă și inadecvată sau dificultăți în controlul furiei, de exemplu: izbucniri frecvente de temperament, furie constantă sau conflicte fizice recurente;
9. Idei paranoide tranzitorii legate de stres sau simptome disociative severe.

BPD apare frecvent împreună cu tulburări depresive sau tulburare bipolară, care trebuie diagnosticate dacă sunt îndeplinite criteriile specifice acestor tulburări. Exacerbările tulburării borderline pot imita tulburările de dispoziție, astfel că diagnosticul de BPD trebuie pus doar pe baza unor tipare de comportament documentate și de lungă durată.

Atât anxietatea de separare, cât și BPD sunt caracterizate prin frica de abandon, însă pentru diagnosticarea BPD sunt necesare probleme legate de impulsivitate, identitate și funcționarea interpersonale.

Tulburările de personalitate au caracteristici suprapuse și pot fi confundate cu BPD, de aceea este esențială distingerea BPD prin trăsăturile sale caracteristice. Dacă o persoană îndeplinește criteriile pentru mai mult de o tulburare de personalitate, celelalte tulburări pot fi, de asemenea, diagnosticate.

Tulburarea de identitate disociativă este caracterizată prin existența a două sau mai multe stări de personalitate distincte, fiecare având un tipar durabil de comportament. În BPD, există probleme cu identitatea și imaginea de sine, însă acestea sunt tranzitorii, instabile și fluctuante. Consumul persistent de substanțe poate duce la apariția unor simptome care imită BPD.

BPD trebuie diferențiată de trăsăturile de personalitate care apar din cauza unei alte afecțiuni medicale. Condițiile asociate cu schimbări de personalitate includ traumatisme craniene, accident vascular cerebral, neoplasme ale sistemului nervos central, epilepsie, neurosifilis, scleroză multiplă, tulburări endocrine, intoxicație cu metale grele și tulburări neurocognitive asociate HIV.

Cum se tratează sindromul Borderline?

Deși nu există un medicament care să „vindece” BDP, tratamentele psihoterapeutice moderne pot schimba radical calitatea vieții pacienților. Abordările principale de tratament includ:

• Terapia bazată pe mentalizare (MBT) este un program psihologic complex, bazat pe atașament, care ajută pacienții cu BPD să își regleze emoțiile prin creșterea capacității de mentalizare și a funcționării reflexive. Astfel, pacienții pot înțelege și recunoaște propriile sentimente și pe cele pe care le provoacă în alții. MBT combină terapia individuală cu terapia de grup;
• Terapia dialectic-comportamentală (DBT) este o terapie psihologică foarte structurată, care combină practici de mindfulness cu abilități concrete de reglare emoțională și comportamentală, bazate pe terapia cognitiv-comportamentală. DBT urmărește modificarea comportamentului și dezvoltarea capacității pacientului de a tolera sentimentele nocive, distructive, prin antrenament în reglarea emoțiilor, mindfulness și comportament interpersonal. DBT combină terapia individuală, terapia de grup și consultări săptămânale între terapeuți;
• Psihoterapia focalizată pe transfer (TFP) folosește relația pacient-terapeut pentru a dezvolta conștientizarea pacientului asupra dinamicilor interpersonale problematice. Terapeutul utilizează clarificarea, confruntarea și interpretarea transferului în cadrul relației dintre pacient și terapeut;
• Terapia schemelor (ST) are ca obiectiv dezvoltarea unui adult sănătos. ST abordează patru scheme de viață disfuncționale caracteristice BPD: copilul abandonat/abuzat, copilul furios/impulsiv, protectorul detașat și părinte critic/punitiv. ST combină abordări cognitiv-comportamentale, psihodinamice, bazate pe atașament și axate pe emoții.

Nu există dovezi că farmacoterapia este eficientă pentru simptomele de bază ale BPD, însă, contrar ghidurilor, până la 96% dintre pacienți primesc cel puțin un medicament psihotropic, iar administrarea concomitentă a mai multor tipuri este frecventă. Niciun medicament nu este aprobat de FDA pentru tratamentul BPD.

Medicamente precum inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), stabilizatori de dispoziție și antipsihotice au eficiență limitată în controlul simptomelor tranzitorii de anxietate, tulburări de somn, depresie sau agitație. Farmacoterapia este recomandată doar pentru tratamentul tulburărilor comorbide, cum ar fi depresia sau anxietatea severă, simptome psihotice tranzitorii, agitație intensă sau comportament agresiv.

Tratamentul funcționează pe termen lung doar atunci când pacientul se implică activ și are o echipă terapeutică empatică și coerentă.

Prognosticul pacientului cu BPD

Pacienții (BPD) au un prognostic destul de favorabil, iar studiile arată că psihopatologia BPD se ameliorează mai mult decât s-ar aștepta în mod obișnuit, deși funcționarea psihosocială rămâne adesea afectată. Analizele meta-sistematice cu perioade de urmărire între 5 și 15 ani au arătat rate medii de remisie de aproximativ 60%.

În ciuda ratelor ridicate de remisie și a ratelor scăzute de recădere, pacienții cu BPD prezintă afectări severe și persistente în ceea ce privește recuperarea funcțională și socială. Acest lucru este în concordanță cu teoria conform căreia, în prezența unor suporturi stabile și evitarea factorilor de stres interpersonali, pacienții cu BPD pot ajunge la remisie clinică. Pacienții cu BPD persistent au fost mai predispuși să fi beneficiat de tratament spitalicesc și prezentau o psihopatologie BDP comorbidă mai complexă.

Tulburarea de personalitate borderline este o afecțiune complexă, dar tratabilă. Nu este o sentință pe viață, ci o provocare care cere înțelegere, răbdare și terapie susținută. Cei afectați pot învăța să trăiască echilibrat, să-și gestioneze emoțiile și să construiască relații sănătoase.

Dacă te regăsești în aceste descrieri, sau cunoști pe cineva, nu ezita să cauți ajutor – un psiholog sau diferite servicii de psihiatrie te pot ghida spre următorii pași!

Bibliografie:

1. National Collaborating Centre for Mental Health (UK). Borderline Personality Disorder: Treatment and Management. Leicester (UK): British Psychological Society (UK); 2009. (NICE Clinical Guidelines, No. 78.) 2, BORDERLINE PERSONALITY DISORDER. Available from: ncbi.nlm.nih.gov 
2. Chapman J, Jamil RT, Fleisher C, et al. Borderline Personality Disorder. [Updated 2024 Apr 20]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: ncbi.nlm.nih.gov 
3. Ansari D, Lakkimsetti M, Olaleye KT, Bhullar JVK, Shah RZ, Arisoyin AE, Nadeem H, Sacal Slovik SC, Habib FZ, Abdin ZU, Zia Ul Haq M. Genetic Influences on Outcomes of Psychotherapy in Borderline Personality Disorder: A Narrative Review of Implications for Personalized Treatment. Cureus. 2023 Aug 18;15(8):e43702. doi: 10.7759/cureus.43702. PMID: 37724239; PMCID: PMC10505449. Link: pmc.ncbi.nlm.nih.gov
4. Leichsenring F, Fonagy P, Heim N, Kernberg OF, Leweke F, Luyten P, Salzer S, Spitzer C, Steinert C. Borderline personality disorder: a comprehensive review of diagnosis and clinical presentation, etiology, treatment, and current controversies. World Psychiatry. 2024 Feb;23(1):4-25. doi: 10.1002/wps.21156. PMID: 38214629; PMCID: PMC10786009. Link: pmc.ncbi.nlm.nih.gov
5. Mishra S, Rawekar A, Sapkale B. A Comprehensive Literature Review of Borderline Personality Disorder: Unraveling Complexity From Diagnosis to Treatment. Cureus. 2023 Nov 23;15(11):e49293. doi: 10.7759/cureus.49293. PMID: 38143629; PMCID: PMC10748445. Link: pmc.ncbi.nlm.nih.gov