Cu toţii cunoaştem persoane expresive, carismatice şi pline de viaţă care atrag uşor atenţia celor din jur şi care sunt mai mereu în centrul privirilor. Dar, când dorinţa de a fi remarcat se transformă într-o obsesie care afectează relaţiile interpersonale şi echilibrul emoţional, apare tulburarea histrionică. Aceasta se caracterizează prin dorinţa de a atrage atenţia şi prin emoţii extreme, schimbătoare.
Persoanele cu această tulburare sunt foarte dramatice, energice şi impulsive. Acţionează adesea rapid, fără să se gândească. Se pot simţi incomod când nu se află în centrul atenţiei, iar alteori pot da dovadă de comportamente seducătoare inadecvate şi emoţii care se pot schimba rapid.
Ce este tulburarea histrionică?
Conform definiţiei de specialitate, este un tip de tulburare de personalitate; cel care suferă de această tulburare caută atenţie constant, are reacţii emoţionale intense şi manifestă un comportament seducător. Faptul că unele persoane prezintă aceste trăsături, nu înseamnă neapărat că au o astfel de tulburare.
Problema apare atunci când modul de gândire, simţire şi comportament al unei persoane, manifestat pe termen îndelungat, îi afectează acesteia capacitatea de a funcţiona în rutina zilnică. De exemplu, histrionii nu se pot adapta situaţiilor diverse din viaţă, întâmpină probleme la locul de muncă, în a construi relaţii pozitive cu ceilalţi şi în general în a lega şi menţine relaţii sănătoase.
Conform studiilor, femeile sunt mai susceptibile de a fi diagnosticate cu această tulburare, comparativ cu bărbaţii.
Cum se manifestă şi ce simptome are?
Principalele simptome sunt legate de nevoia constantă de validare externă şi o expresivitate dramatică:
- Disconfort când nu sunt în centrul atenţiei (persoanele devin anxioase, depresive, iritate în acest caz).
- Comportament histrionic provocator, seducător (flirtează în contexte neadecvate, cum ar fi în medii profesionale).
- Emoţii superficiale (trec rapid de la o stare emoţională la alta fără un motiv real).
- Discursuri pentru a epata (vorbesc extrem de dramatic, dar fără detalii concrete şi argumente logice).
- “Joacă teatru” des, exagerează (plâng uşor, izbucnesc în atacuri de furie sau entuziasm).
- Atrag atenţia prin aspectul exterior (se machiază excesiv, poartă multe accesorii sau piese de îmbrăcăminte care şochează).
- Percep greşit intimitatea (cred că relaţiile cu ceilalţi sunt mult mai apropiate sau mai intime decât în realitate).
Manifestări specifice la femei
Femeia histrionică tinde să folosească seducţia comportamentală sau stilul vestimentar îndrăzneţ pentru a obţine aprobare socială. Dacă e ignorată, poate izbucni emoţional dramatic sau poate apela la reacţii somatice (îi este rău în mod inexplicabil) pentru a atrage atenţia asupra sa.
Manifestări specifice la bărbați
Bărbatul histrionic poate adopta un stil hiper masculin, poate fi foarte lăudăros şi extrem de competitiv. Încearcă mereu să fie “vedeta” grupurilor din care face parte prin poveşti exagerate despre realizările personale sau aventuri spectaculoase. În realitate are aceeaşi nevoie acerbă de validare.
Care sunt cauzele care pot duce la apariţia ei?
Cauzele acestui histrionism nu sunt pe deplin înţelese. Se consideră că atât factorii genetici, cât şi evenimentele din copilărie precum abuzul, trauma sau neglijarea, pot contribui la apariţia şi dezvoltarea sa.
- Predispoziţie genetică. Persoanele cu istoric familial de tulburări de personalitate, anxietate sau depresie au predispoziţie pentru tulburarea histrionică.
- Educaţia primită în copilărie. Cei care în copilărie au primit atenţie doar atunci când au exagerat cu anumite comportamente, se poate să fi învăţat că singura modalitate de a fi iubiţi este aceea de a dramatiza.
- Traumele din copilărie. Abandonul, neglijarea emoţională, abuzul sau alte traume din perioada copilăriei pot determina declanşarea unor mecanisme de apărare bazate pe căutarea aprobării şi validării în mod excesiv.
- Preluarea comportamentelor părinţilor. Copilul poate prelua comportamentele teatrate sau extrem de emotive de la un părinte sau o persoană care îl creşte.
Factori de risc
Tulburarea nu e cauzată de un eveniment singular sau o anumită experienţă. Există mai mulţi factori de risc:
- În copilărie persoana a fost recompensată când căuta atenţie.
- Lipsa criticilor sau a pedepselor în copilărie, a limitelor clare în educaţie.
- Atenţia imprevizibilă din partea părinţilor.
- Antecedente de depresie şi anxietate.
- Stimă de sine scăzută structural, fragilitate psihică internă care necesită confirmare exterioară continuă.
- Neglijare emoţională în copilărie, lipsa atenţiei şi a sprijinului afectiv în primii ani de viaţă.
Persoanele cu această tulburare prezintă un risc mai mare de a dezvolta probleme cu alcoolul sau drogurile, gânduri constante de suicid şi infecţii transmise pe cale sexuală.
Metode de diagnostic
Diagnosticarea unei tulburări de personalitate reprezintă o provocare pentru că simptomele pot fi uneori asociate cu o afecţiune mintală sau fizică mai gravă, care stă la baza acesteia. De aceea, medicul va evalua prima dată istoricul medical şi psihiatric al persoanei şi va efectua un examen fizic.
Dacă se suspectează o tulburare de personalitate histrionică, persoana respectivă este îndrumată spre un specialist în sănătate mintală, psihiatru sau psiholog. Evaluarea poate include:
- Interviu clinic structurat, cu explorarea tiparelor de comportament, istoricul relaţional şi starea emoţională a pacientului.
- Teste psihologice, chestionare standardizate care ajută la stabilirea unui profil cât mai clar. Există căutări frecvente pentru personalitate histrionică test de aplicat ceea ce arată dorinţa oamenilor pentru autoevaluare, dar aplicarea şi interpretarea corectă a instrumentelor se fac într-un cadru profesional.
- Criterii DSM-5/ conform Manualului de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, ediția a 5-a, un ghid de bază creat de Asociaţia Americană de Psihiatrie.
- Evaluare psihiatrică. Pentru a exclude alte afecţiuni sau pentru a identifica alte tulburări prezente precum depresia şi anxietatea, se recomandă o investigaţie medicală amănunţită.
Tulburarea histrionică vs. alte tulburări de personalitate
Există mai multe tipuri de tulburări de personalitate. În timp ce tulburarea narcisică înseamnă o persoană care doreşte să fie admirată pentru realizările sale reale sau imaginate, una cu personalitate histrionică acceptă orice tip de atenţie, chiar şi negativă, doar pentru a fi ignorată.
| Tulburare | Trăsătură centrală |
| Histrionică | Teatralitate, emotivitate excesivă |
| Narcisică | Lipsă de empatie |
| Borderline | Instabilitate emoțională, frică de abandon |
| Dependență | Subordonare, comportament de atașament |
Tratamentul pentru această tulburare
Tratamentul se bazează în principal pe psihoterapie, un tip de consiliere prin care individul descoperă ce a cauzat sau ce contribuie la aceste comportamente şi ce îl poate ajuta pentru a relaţiona pozitiv cu alte persoane şi împrejurări.
Psihoterapie
Sesiunile de psihoterapie individuală, în cadrul cărora pacientul învață să îşi identifice gândurile automate şi să dezvolte mecanisme sănătoase de adaptare, pot fi foarte eficiente.
De asemenea, modulul de psihoterapie comportamentală ajută pacientul să înlocuiască acţiunile dramatice cu modalităţi directe şi asertive de comunicare.
Tratament medicamentos
Nu exista medicamente speciale aprobate pentru aceasta tulburare de personalitate, dar în urma unui consult psihiatric, medicul poate prescrie antidepresive, anxiolitice sau stabilizatori de dispoziţie pentru ameliorarea simptomelor asociate, cum ar fi anxietate, depresie şi schimbări bruşte de stare.
Terapie de grup sau de cuplu
Aceasta oferă pacienţilor un mediu securizat în care pot primi feedback realist privind comportamentul lor social. Terapia de cuplu ajută la restabilirea echilibrului în relaţia cu partenerul, deseori afectată de dramatismul cronic.
Cum să ajuţi o persoană cu tulburarea de personalitate histrionică?
Pentru a susţine o persoană cu această problemă este important să o încurajezi să urmeze un plan de tratament şi să încerci să înţelegi ce înseamnă histrionic, mai multe despre această afecţiune. Mulţi pot fi reticenţi la tratament şi în general la consultarea unui medic, însă cu blândeţe şi răbdare familia şi prietenii pot obţine cooperarea persoanei respective.
Recomandări pentru cei care au în preajmă persoane histrionice:
- Setează limite ferme, cu empatie. Răspunde calm şi raţional şi nu încuraja reacţiile exagerate sau manipularea.
- Recompensează comportamentul autentic. Oferă atenţie şi apreciere când persoana respectivă vorbeşte calm, direct, sincer.
- Nu intra în jocul dramatic. Evită să reacţionezi agresiv sau să fii atras în certuri exagerate. Încearcă să fii obiectiv.
- Încurajează sprijinul unui specialist pentru gestionarea trăirilor interioare. Fă acest lucru cu delicateţe.
Înţelegerea şi gestionarea tulburării histrionice cer răbdare, limite sănătoase şi sprijin din partea unui specialist. Cu toate că tendinţa spre dramatism poate complica relaţiile cotidiene, cu ajutorul psihoterapiei, persoanele afectate îşi pot dezvolta o stimă de sine autentică şi pot construi legături emoţionale echilibrate.
Dacă te recunoşti în simptomele de mai sus sau dacă recunoşti în ele pe cineva apropiat, caută ajutor. Acesta este primul pas. Programează o consultaţie la un specialist pentru că în mai toate cazurile situaţia se poate îmbunătăţi, iar persoana respectivă şi cei din jurul ei merită o viaţă mai bună.
Bibliografie utilizata in realizarea articolului:
- Histrionic Personality Disorder, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542325/
- Histrionic Personality Disorder, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9743-histrionic-personality-disorder
- Histrionic personality disorder, https://www.healthdirect.gov.au/histrionic-personality-disorder
- Historical roots of histrionic personality disorder, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4585318/
- Histrionic personality disorder, https://www.medlineplus.gov/ency/article/001531.htm
- Histrionic Personality Disorder, https://www.sheppardpratt.org/knowledge-center/condition/histrionic-personality-disorder/
